Războiul început în urma cu un an şi o lună în Ucraina a distrus până în prezent sute de mii de familii. Dramele nu se opresc, însă, la numărul morţilor, ci trec dincolo de acesta fiind reflectate în vieţile celor care au fugit din calea bombelor ruseşti.
Una dintre cele mai afectate categorii de victime rezultate în urma conflictului armat pornit de Rusia sunt copiii ucraineni. Imaginile din vămi cu mame care treceau graniţa doar cu pruncii în braţe sunt şi astăzi la fel de vii. Pe lângă traumele provocate de părăsirea casei şi a tot ce cunoşteau, copiii ucraineni sunt nevoiţi să treacă printr-o nouă provocare, poate la fel de grea – adaptarea la un mediu nou, în societăţi total diferite de cea din care provin.
Încă de la izbucnirea războiului Botoşaniul a fost mai mult un judeţ de tranzit pentru ucraineni, însă au fost şi câteva zeci de familii cu copii care au ales să rămână aici.
Adaptare blocată de sistem
Printre cei care s-au stabilit în municipiu se numără şi o familie de ucraineni cu deficienţe de auz care au doi copii, un băieţel de nouă ani, Artur şi o fetiţă de cinci ani, Asuna. Pentru a aduce o doză de normalitate în viaţa şi pentru a-i ajuta să se adapteze la noua viaţă, părinţii au decis să îi înscrie la şcoală la Botoşani. Niciunul dintre copii nu prezintă vreo deficienţă.
Astfel, băieţelul a fost înscris la o şcoală văzută ca fiind una dintre cele mai bune din oraş. Cu o săptămână înainte de începerea cursurilor, însă, directoarea i-a anunţat pe părinţi că a avut loc o şedinţă în cadrul unităţii de învăţământ şi că băiatul nu mai poate fi primit. Asta deoarece copilul pare a fi surd.
Părinţilor le-au fost cerute mai multe certificate medicale prin care să se ateste că băiatul este sănătos şi că aude. Asta, deşi ceilalţi copii din clasă nu au avut nevoie de astfel de certificate, iar incluziunea şcolară spune că orice copil poate fi primit într-o clasă de învăţământ. “Ne-au dat tuturor asigurări că nu va fi nicio problemă. Păreau chiar încântaţi de perspectiva de a avea un băieţel din Ucraina în clasă. La numai câteva zile discursul s-a schimbat la 180 de grade. La fel de bine putea să ne ceară o adeverinţă că nu are cancer. Ce legătură are?”, s-a întrebat un apropiat al părinţilor lui Artur.
Iniţial, apropiaţii părinţilor au dorit să protesteze în mod oficial şi să facă o plângere la adresa şcolii şi comitetului de părinţi. “Mai voalat, aşa, ni s-a sugerat şi li s-a sugerat părinţilor lui Artur că părinţii din clasă sunt mai degrabă îngrijoraţi şi nu ar vrea să fie probleme din cauza deficienţelor de auz. Deficienţe care nu existau”, a continuat acesta.
Accept primit de la o altă şcoală
Ulterior, prietenii români au familiei au realizat că tot ce conta era ca micuţul să meargă la şcoală. „Ne-am dat seama că chiar dacă am fi adus acele acte medicale ar fi găsit alte motive, iar scopul nostru era să integrăm acel copil, nu să ducem o luptă de ambiţii. Nu era locul şi momentul”, a spus un apropiat al familiei de ucraineni.
Din dorinţa familiei şi a celor implicaţi, am decis să nu dezvăluim identitatea lor sau a unităţilor de învăţământ implicate.
Având în vedere situaţia complicată în care se aflau copiii, apropiaţii familiei s-au implicat şi au primit acceptul unei alte şcoli.
„Am avut parte de tot sprijinul celor de la Inspectoratul Şcolar şi s-a reuşit în timp rapid să găsim o altă şcoală. Inspectoratul a acceptat imediat transferul. Este pur şi simplu şocant. Două şcoli din acelaşi oraş, copii şi părinţi din acelaşi oraş, dar mentalităţi total opuse. La a doua şcoală a fost primit absolut exemplar. Copiii l-au luat în braţe din prima zi, unii îi aduceau cadouri, unii dulciuri, alţii îl chemau acasă la ei. Am rămas chiar noi fără cuvinte, pentru că ne temeam de o nouă situaţie mai sensibilă”, a spus un apropiat al familiei de ucraineni.
Situaţie similară pentru o altă familie
Din nefericire, deşi, la nivel declarativ, instituţiile statului au oferit sprijin total pentru refugiaţii ucraineni, situaţia în care copiii au fost respinşi de sistem a fost una singulară.
Printr-o experienţă similară au trecut şi copiii unei alte familii de ucraineni, cazaţi în casa unei fundaţii americane din municipiul Botoşani. „Am vorbit la o şcoală, ne-a spus directorul că avem tot sprijinul lui şi copiii pot veni la acea şcoală. După trei zile, însă, am primit un telefon de la el şi mi-a spus că s-a schimbat nu ştiu ce lege, că nu au voie să îi primească. Nu auzisem de nici o lege, dar nici nu am insistat. Le-am spus părinţilor şi au decis să renunţe. După aia nici nu am mai încercat cu alţi copii”, a povestit Gelu Ivaş, administratorul „Casei Americanilor”, aşa cum mai este cunoscută în Botoșani casa deţinută şi sponsorizată de o fundaţie din Statele Unite.
Doar 10 copii s-au adaptat în şcolile botoşănene
Ucrainenii pot participa ca audienți în școlile cu predare în limba română, ceea ce înseamnă că ei pot asista la cursuri în școlile românești fără să fie notați și fără obligația de a fi prezenți zilnic. Cei care optează, însă, pentru această formă de învățământ trebuie să fi făcut deja cursuri de limbă română, cel puțin la nivel de începători.
Potrivit reprezentanţilor Inspectoratului Şcolar Județean, în judeţ există şi şcoli în care se poate învăţa în limba ucraineană, însă toate implică un mare dezavantaj, anume distanţa. „Există în județ trei școli în care elevii cetățeni români de etnie ucraineană studiază, la cerere, limba maternă ucraineană în cadrul programului școlar. Aceste școli sunt Școala Gimnazială nr.1 Cândești, Școala Gimnazială „Maria Enescu Cosmovici” Mihăileni, Școala Gimnazială nr.3 Tudor Vladimirescu – Avrămeni”, a precizat profesorul Paul Bilocopetiuc, Inspector școlar – minoritatea ucraineană.
În şcolile normale, însă, situaţia este extrem de dificilă, asta pentru că orele sunt predate doar în limba română, pe care mulţi dintre copiii ucraineni nu o ştiu. În acest context ar trebui să piardă cel puţin un an de studiu pentru a intra în sistemul de învăţământ românesc.
Potrivit datelor oficiale, la începutul lunii septembrie, atunci când a debutat anul şcolar, în unităţile de învăţământ din Botoşani erau înscrişi 30 de elevi ucraineni, 25 cu statut de audienţi, iar cinci erau înscrişi la activităţi extraşcolare.
După trei luni jumătate au mai rămas doar 10. Unii au plecat de tot din judeţ, iar pentru alţii părinţii au preferat să renunţe la bătăile de cap pe care le presupun înscrierea copilului în învăţământul românesc, dar şi sistemul uneori extrem de ostil.
Acest material a fost realizat în cadrul proiectului „Educația media – instrument pentru creșterea abilităților de participare civică a adolescenților (faza 2) – Sprijinirea comunităților pentru a fi mai bine protejate de infodemie”, implementat de Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI), cu sprijinul UNICEF. Opiniile exprimate în acest articol aparțin autorilor și nu reflectă neapărat poziția CJI și UNICEF
