Catagrafia rusească din 1774 ne ajută să urmărim cum timp de mai bine de 300 de ani moșia Ionășenilor „a curs” pe urmașii lui Ilea Mustață. Astfel, la 1774 Ionășenii se aflau la ocolul Jijiei, ținutul Hârlău, având în total 51 de case. Proprietari acolo erau paharnicul Constandin Balș și slugereasa Donicioaia. Conform arborelui genealogic al familiei Balș, slugereasa Donicioaia era Maria Balș, sora paharnicului și măritată cu slugerul Ștefan Donici. Constantin Balș va muri la Ionășeni, la 20.11.1790 și tot acolo va fi îngropat. Cei doi moșteniseră moșia de la tatăl lor, Andrei Balș, care apare ca proprietar al Ionășenilor prin deceniul cinci al secolului al XVIII-lea. Maria și Constantin Balș erau stră-stră-strănepoții pârcălabului Gheorghe Balș, unul dintre fiii vornicului Cârstea Balș și stră-stră-stră-stră-strănepoții postelnicului Ilea Mustață. Moșia rămâne în continuare în familie, pe această ramură a Bălșeștilor. Maria și Constantin Balș vor lăsa satul fratelui lor, Sandu Balș, al cărui fiu, Vasile, se naște chiar la Ionășeni, în 1762, pentru ca fiul acestuia, Grigore agă, să moară la Ionășeni, în 1839, fiind înmormântat în biserica având hramul Sf. Dumitru, pe care o ctitorise acolo. Se scurseseră circa 300 de ani de când se născuse „moșul lor”, vornicul Cârstea Balș! În lumina actului din 20 aprilie 1617, arboreal geologic trebuie completat cu aprodul Moga, socrul lui Bulhac și cu Costanda și Pavel, copiii Antimiei. La 1774, satul avea trei preoți, Manoli, Grigori și Neculai, iar dintre cei 51 de capi de familie doar șase erau birnici. La 1803, Trușeștii mănăstirii Trei Ierarhi, având 110 birnici, se aflau la ocolul Câmpului de la ținutul Botoșani. Ionășenii se aflau la ocolul Jijiei, ținutul Hârlău, erau ai căminarului Vasile Balș, ce se născuse acolo și avea, în 1803, 41 de ani. Din cei 77 de locuitori birnici, 10 erau scutelnici ai căminarului. La același ocol era satul Buhăceni, cu 24 de birnici, dintre care 12 erau scutelnici ai proprietarului, banul Costin Donici, fiul lui Ștefan Donici și al Mariei Balș. În 1816, „Trușăștii a mănăstirii Trisfetitele” avea 130 de birnici, doi scutelnici fiind ai mănăstirii. „Ionășănii, a dumisale spatarului Vasîli Balș”, aveau 84 de locuitori birnici, dar 21 erau scutelnici ai spătarului. „Buhăicenii, a dumisale bănesii Ruxanda Donici”, aveau 35 de birnici, 13 dintre ei fiind scutelnicii bănesii. Ruxanda Donici, născută Millo, era soția banului Costin Donici. Împroprietărirea țăranilor cu pământ și desființarea boierescului, prevăzute în legea rurală adoptată de guvernul Kogălniceanu în 1864, au fost primite cu entuziasm de către țăranii din Trușești și din toată plasa Jijia. La citirea Proclamației și Decretului lui Cuza, „locuitorii (din Dângeni și Trușești, n. ns.) au răspuns prin urări de mulțumiri și prin strigări de <<să trăiască alesul Națiunii Al. Ioan I, să trăiască și toți acei care au contribuit la ridicarea boierescului>> …”.
Prof. Dr. Daniel BOTEZATU
