Casa „Christian Ciomac” datează de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Imobilul impresionant a aparţinut unuia dintre membrii de bază ai comunităţii armene, proprietarul funciar Garabet Ciomac. Definită printr-un stil arhitectural eclectic clasicizant, clădirea se afla într-o zonă îngrijită a oraşului, pe Strada Victoriei şi avea în jur o grădină cu flori în faţă şi pomi fructiferi în spate. Arhitectura o clasează printre clădirile ocrotite.
Construită la sfârşitul secolului al XIX-lea în stil eclectic, de influenţă franceză, de către Nicolae Sofian, fost primar al oraşului, casa a fost vândută unui mare moşier Mihail Manole de la Mihalăşeni. La începutul perioadei interbelice, clădirea este cumpărată de stat şi dată spre folosire liceului. Aici au predat câteva dintre profesorii de elită ai Botoşaniului între care Ana Ghermănescu, Gabriela Leonardescu, Ileana Darie Turusancu (română) sau Charlotte Sybi (franceză).
Aici s-a născut în anul 1882 şi a locuit toată viaţa Christian Ciomac, avocat, primar al Botoşanilor în 1928, senator din partea Partidului Naţional Liberal (PNL) şi director al ziarului politic „Ştirea”.
Casa în care a fost găzduit George Enescu
Într-un articol publicat în “Caiete botoşănene”, compozitoarea Didia Saint Georges nota: „Christian Ciomac avea o casă frumoasă şi confortabilă. Era un bun amfitrion, era şi amator de muzică şi îl primea pe Enescu cu toată cinstea ce i se cuvenea”.
În această casă a fost găzduit violonistul ori de câte ori a venit la Botoşani. Prietenia cu George Enescu venea, în special, în urma relaţiei pe care compozitorul o avea cu fratele lui Christian, şi anume Emanoil Ciomac. Prestigios cronicar, critic muzical și muzicolog, cu studii muzicale la Conservatorul din Iași și la Conservatorul de Muzică din Leipzig, Emanoil Ciomac este cel care a tradus libretul operei Oedip despre care Enescu spunea că este cea mai bună traducere și singura valabilă.
Un consecvent consumator de artă, Christian Ciomac s-a dovedit a fi, până la urmă, un excelent cronicar al evenimentelor care se petreceau în Botoșaniul interbelic. După venirea comuniştilor la putere, casa a intrat în administrarea primăriei, fiind folosită ca sediu al Spitalului de Boli Dermato-Venerice, iar apoi a găzduit Direcţia de Sănătate Publică. Acum este în proprietate privată.