Prima mențiune documentară a satului Buhăceni este din 6 noiembrie 1491, când Ștefan cel Mare întărește fiilor și nepoților lui Laslău Buhaicea dreptele lor ocini, printre care „Buhăiceștii, pe Jijia, sub Cornăriș”. În urma înțelegerii urmașilor lui Laslău Buhaicea, Nastea, fiica acestuia, primește „Buhăiceanii”. Faptul că sunt pomenite privilegii pierdute pe acel sat de la Alexandru cel Bun și Ștefan al II-lea, bunicul și respectiv unchiul domnului, dar și menționarea în repetate rânduri a unor juzi, arată că vechimea satului era mai mare. Numele satului este dat după acest Laslău, a cărui poreclă, „Buhai” va deveni patronim și nume al satului, în forma Buhăicești-Buhăiceni-Buhăceni. Satul e menționat din nou la peste o sută de ani distanță, la 22 martie 1621, când martor la vânzarea unei părți de sat din Căbiceni este, printre alții, „Oprea din Buhăiceni”. O zi mai târziu, martor la vânzarea unei părți de sat din Vicoleni este Pătrașcu, „fratele Oprei din Buhăiceni”. La 27 noiembrie 1645, Vasile Lupu voievod îi întărea stolnicului Ghica părți din moșia Buhăceni, ținutul Hârlău, „cu locuri de mori și de iazuri în Jâjâia și din vatra satului i din câmpu și din pădure”. Un secol mai târziu, Buhăcenii intră în proprietatea familiei Donici. Acolo, puțin înainte de anul morții (1778), slugerul Ștefan Donici va ctitori bisericuța cu hramul Sfinții Voievozi. Altă așezare veche a comunei este satul Ionășeni, menționat prima dată la 12 decembrie 1600, când Ieremia Movilă voievod întărește copiilor și nepoților fostului vornic Cârstea Balș, urmași ai lui Bulhac și ai lui Ilea Mustață (întemeietorul familiei Balș, n. ns.) mai multe sate, printre care Ionășeni pe Jijia. Sunt menționate ispisoace de la Ștefan cel Mare și Bogdan al III-lea, pierdute de urmași la asediul Hotinului, după ce Mihai Viteazul îl învinsese pe Ieremia Movilă la Bacău, în mai 1600. Cu acest prilej Tudosca, fiica pitarului Matei, unul dintre fiii Cârstei Balș, a fost robită de tătari. La 24 mai 1602, în fața Ieremiei Movilă vin fiii și nepoții lui Cârstea Balș, fost vornic, jeluindu-se că toate hrisoavele și ispisoacele lor s-au pierdut „în vreme când Mihai vodă au intrat cu vicleșug în pământul domniei sale”, păstrându-se doar două urice de mărturie și de întăritură de la Aron Vodă (1592-1595), însă fără pecete și un ispisoc de la Petru Șchiopul pe satul Ionășeni. Urmașii Cârstei Balș, printre care unul din fii, Gheorghie pârcălab de Orhei, arată că au avut documente pentru Ionășeni de la Ștefan voievod (probabil Tomșa), Alexandru voievod (probabil Lăpușneanu), de la Ioan voievod (cel Viteaz, n. ns.) și de la Petru Șchiopul „și de la alți domni de mai înnainte”, ceea ce arată o vechime considerabilă a satului, dacă ne gândim la documentul anterior, ce menționa ispisoace și mai vechi. Pe baza mărturiilor boierilor și ostașilor de frunte de la curtea domnească, Ieremia Movilă dă și întărește urmașilor lui Cârstea Balș satul Ionășeni, de la ținutul Hârlăului, cu mori în Jijia și cu hotarul „pe amândoao părțile Jijiei”. Documentul esențial pentru Ionășeni, care ne arată și de la cine vine numele satului, este cel din 20 aprilie 1617, de la Radu Mihnea voievod. Domnul le întărește lui Lupul Balșe, fraților și surorilor sale mai multe ocini, printre care și satul Ionășeni, pe Jijia, „cu hotarul pe ambele părți ale Jijiei”. Despre Lupul Balș și rubedeniile sale se afirmă că sunt „toți nepoți și strănepoți ai lui Ioanăș Căpotici și ai lui Ilea Musteață postelnic și ai lui Bulhac ceașnic și ai lui Moga aprod. Acest Ioanăș Căpotici este socrul lui Cârstea Balș și bunicul matern al lui Lupul Balș și al celorlalți, iar Ionășenii – purtându-i numele – au fost dați cel mai probabil ca zestre fiicei sale, cneaghina Roxanda Odochia. În logica documentului, Moga aprod este bunicul matern al lui Cârstea Balș, fiica sa fiind soția lui Bulhac, tatăl Cârstii. După această dată, satul este amintit, circumstanțial, oameni de acolo fiind chemați ca martori în tranzacții funciare. Astfel, la 15 iunie <1636>, un anume Ionașco Țampa din Ionășeni este martor la vânzarea unei părți din satul Băloșeni, pe Jijia, de la ținutul Iași. La 14 ianuarie 1646, cu prilejul vânzării unei ocini și moșii din Drăgușeni, ținutul Dorohoi, cea care vinde face această vânzare „dinainte a tuturor răzășilor miei, car(e) au moșie în sat în Drăgușeni”, printre ei și „Drăganu de Ionășeni”. La 24 iulie <1643-1649>, martor pentru o parte de ocină din Merești este și „popa Lupul de Ionășeni”.
Prof. Dr. Daniel BOTEZATU