Alte două sate ale comunei sunt Cernești și Gârbești, menționate adeseori ca fiind în același hotar. La 20 martie 1596, Ieremia Movilă voievod îi întărește clucerului Roșca jumătatea din jos a satului Cernești, din ținutul Hârlăului, cu loc de moară în Sitna, din cumpărătura acestuia de la Ionașco, fiul lui Simion Udrea. Satul are clar o vechime mai mare, fiind vândută acum doar jumătate din el. Numele satului ne arată că proprietarul inițial a fost un anume Cerna, Cernea (poate fi o poreclă slavonă, „Cernâi” însemnând „Negrul”), satul „mergând” apoi pe urmașii acestuia, de unde numele de Cernești. Celălalt sat, Gârbești, este menționat la 23 septembrie 1616, când Radu Mihnea voievod întărește mănăstirii Dragomirna seliștea Gârbești, în ținutul Hârlău, râul Sitna, din miluirea pentru mănăstire a răposatului Lupul Stroici mare logofăt. Stroici avea seliștea de la fiii lui Drăgan logofăt, Toader și Iurașco, aceștia rămânând datori vistieriei domnești, iar datoria lor fiind achitată de Stroici, în schimbul seliștei. Și vechimea Gârbeștilor e anterioară atestării sale documentare, întemeietorul așezării fiind un anume Gârbe, Gârbea, de la care satul își va fi luat numele (vezi mai sus, la Todireni). La 1774, Cerneștii, înglobând și satul Iurești, erau în ocolul Jijiei, la ținutul Hârlău. Erau 13 case cu 13 scutelnici, 8 ai vistiernicului Dumitrachi Vârnav, 3 ai lui Ioniță Vârnav și 2 ai fratelui său mai mic, Miron Vârnav, satul aparținând în totalitate familiei Vârnav. Aproape 30 de ani mai târziu, Cerneștii Vârnăveștilor aveau 18 locuitori birnici. În 1816, Cerneștii aparțineau casei slugerului Constandin Vârnav și a căpitanului Gheorghie Zărihan și aveau 11 locuitori birnici, existând și patru scutelnici ai moșiei. În niciuna dintre cele trei catagrafii nu este menționat satul Gârbești. Abia în 1820 sunt amintiți Gârbeștii, moșia aparținând acum mănăstirii Sf. Sava de la Ierusalim. O informație despre tăcerea documentelor poate fi aceea că în catagrafie se arată că oamenii mănăstirii sunt „băjenari, nu de multă vreme adunați”, așadar satul se risipise la un moment dat. Reforma rurală din 1864 avea să aducă speranța de mai bine și pentru locuitorii satelor Todireni, Cernești și Gârbești, aflați în contexte administrative diferite. În timp ce moșia Todireni se afla în proprietatea Epitropiei Sf. Spiridon, la plasa Jijia de la ținutul Botoșani, Cerneștii și Gârbeștii aparțineau familiei fostului domn, Mihail Sturdza, Cerneștii fiind chiar proprietatea doamnei Smaranda Sturdza, soția fostului domn, care stăpânea Gârbeștii. În 1899, satul Cernești era parte a comunei Zlătunoaia, în plasa Miletin, având o suprafață de 619 ha, din care 224 erau ale locuitorilor, primite în urma reformei rurale. Populația număra 81 de familii, cu 324 de suflete. Satul avea o bisericuță din lemn, deservită de un preot și doi cântăreți, iar la școala întreținută de comună învățau 22 de elevi sub îndrumarea unui învățător. În sat mai erau două cârciumi și doi comercianți. Tot parte a comunei Zlătunoaia, în 1900, era și satul Gârbești, ce se întindea pe 160 de ha de pământ, toate ale locuitorilor, în număr de 56 de familii sau 212 suflete, din care 67 erau contribuabili. Mult mai întinsă era, la 1901, moșia Iurești, sat aflat tot în comuna Zlătunoaia. Din totalul de 1508 ha, sătenii – în număr de 347 suflete – stăpâneau 257 ha de pământ, pe moșie aflându-se și 45 de ha de pădure. Satul avea, în proporții egale, o biserică și o cârciumă. Cât despre Todireni, în 1902 satul era reședința comunei rurale cu același nume, aflată în plasa Jijia, de la ținutul Botoșani. Teritoriul moșiei era deluros și întins (7287 ha), aparținând Epitropiei Sf. Spiridon din Iași. Cei 679 de locuitori se închinau la o biserică ridicată de vistiernicul Sandu Sturza, fostul proprietar al moșiei, biserică la care slujeau un preot și doi cântăreți. În cătunul Todireni se afla și stația de cale ferată pusă în circulație la 1 iunie 1896, pe linia Iași-Dorohoi.
Prof. Dr. Daniel BOTEZATU
