Pajiștile permanente din județ se găsesc într-o stare avansată de degradare, cu consecințe alarmante. Este părerea directorului Oficiului de Studii Pedologice și Agrochimice (OSPA) Botoșani, Iulian Axinciuc, care spune că acesta este efectul dezinteresului manifestat de autorități, dar și a exploatării intensive.
Deși anual au fost oferite prin APIA diverse forme de subvenții, gestionarea eficientă a acestor terenuri a fost aproape inexistentă. De fapt, un procent infim din aceste ajutoare a ajuns să fie destinat finanțării unor lucrări de ameliorare a amplasamentelor pastorale. Ba mai mult, nimeni nu pare să-și asume responsabilitatea acestei situații, nici din partea utilizatorilor și nici din partea administratorilor.
„Pajiștile sunt slabe”
Invitat la ședința Colegiului Prefectural de vineri, 27 ianuarie a.c., Iulian Axinciuc a arătat că cele mai multe pajiști din județ sunt de calitate slabă, atât ca și compoziție agrochimică, cât și ca amplasament. Asta pentru că cele mai multe pajiști se află de regulă pe terenuri degradate.
„Din punct de vedere fizic, sunt multe probleme – pante foarte mari, băltiri, inundabilitate, sărături. Din punct de vedere pedologic, predomină pajiști din categoriile a III și a IV-a. Asta înseamnă teren mediu și teren slab. Dacă la acestea adăugăm și compoziția floristică a acestora, observăm că pajiștile sunt slabe”, a spus Iulian Axinciuc.
Directorul OJSPA spune că toate acestea s-au suprapus pe proprietățile fizico-chimice deficitare ale solului, pământul fiind de regulă fin și argilos. Mai grav este că cei care le folosesc nu respectă nici codul de bune practici, nici perioadele de pășunat.
Studiile pedologice și agrochimice în vederea realizării Sistemului Național de Monitorizare sol-teren pentru agricultură trebui făcute pe fiecare unitate administrativ teritorială, însă acestea au valabilitate de 10 ani. În schimb, planurile de fertilizare sunt valabile numai patru ani așa că unele dintre ele au expirat deja. Șeful OSPA a mai arătat că reprezentanții instituției au făcut recomandări și primăriilor, dar implementarea planurilor este foarte costisitoare, iar fondurile alocate de UAT-uri, care dețin cea mare parte din amplasamentele pastorale, aproape că lipsesc cu desăvârșire.