Aplicarea reformei rurale din 1864 îi găsește pe locuitorii actualei comune în plasa Jijia, de la județul Botoșani, în cadrul comunei Comândărești. Moșia satului Comândărești era a mănăstirii Dancu, cea a Pogoreștilor era proprietate răzeșească, Răusenii erau ai Anei Bogdan, născută Ghica, iar Rediuri cu Vidra aparțineau fraților Cațichi, greci după nume (Cațichi, în neogreacă înseamnă capră). În total, cei 202 de țărani clăcași (2 cu patru boi, 51 cu doi boi și 100 pălmași și 49 fără contract) au primit 496 ha de pământ și 44 de fălci, excepție făcând locuitorii din Pogorăști, sat răzeșesc. În toamna lui1893, moșia Statului Comândărești este scoasă la vânzare, vânzându-se într-o primă etapă 72 de loturi mici, cumpărătorii fiind în număr de 30 din Comândărești, 34 din Brăteni și 8 din Todireni. În ianuarie anul următor sunt scoase alte 23 de loturi mici, pe lângă localitățile menționate mai sus venind cumpărători, câte doi, din Gorbănești și Rânghilești. Primii 72 de cumpărători au primit locuri de case și grădini în apropierea satului vechi, formând Comândăreștii Noi, iar ceilalți, ce cumpăraseră loturi în 1894, au primit pământurile în vatra vechiului sat, locul numindu-se Comândăreștii Vechi. Cele două noi entități teritorial-administrative sunt menționate cu noile nume în 1904, pentru ca din 1908 satul Comândărești să devină, din nou, centru de comună; în 1929 cele două localități sunt deja unificate. La cumpăna dintre secolele XIX și XX, Comândăreștii erau centrul comunei cu același nume, cuprinzând satele Pogorești, Răuseni, Rediul și, bineînțeles, Comândărești. Comuna avea o suprafață de 5838 ha, dintre care 3381 ale marilor proprietari, 583 ale statului, 896 ale locuitorilor răzeși și 978 ha ale locuitorilor împroprietăriți la 1864 și 1893-1894. În comună existau două mori de apă pe Jijia și două mori cu aburi. Comuna era străbătută de calea ferată Dorohoi-Iași și de două drumuri mari „neșoseluite”, pe ambele părți ale Jijiei, cari merg spre Iași și Botoșani”. Despre satul cu același nume se afirmă că și-a luat numele de la proprietarul Costache Comândărescu, ce-l întemeiase în urmă cu 80 de ani (în 1803 satul era deja menționat, n. ns.). Moșia avea întinderea de 798 ha de pământ, dintre care 583 ale statului și 215 ale locuitorilor împroprietăriți la 1864 și 1893-1894. Erau 52 de capi de familie, locuind în 40 de case, în total 204 locuitori, 109 bărbați și 95 femei. 60 de băieți și trei fete învățau, sub îndrumarea unui învățător, într-o școală a statului înființată în 1865. Este menționată și Movila Comândărescului, pe Dealul Viei, în hotarul dintre moșiile Răuseni și Comândărești. Legenda spune că acest Comândărescu ar fi fost un haiduc ce locuia în pădurea de pe coasta dealului, iar de pe acea movilă observa drumurile și trecătorii, jefuindu-i pe boieri și negustori, nu și pe oamenii sărmani. Gonit la un moment dat de turci, pentru a-i lua iapa ce se numea Paga, a fost prins și ucis de către aceștia pe Dealurile Cracaliei, pe moșia Pogorești.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU