Nu de puține ori am folosit termenul de „vandal”, cu referire la o persoană necivilizată, barbară, care distruge valori culturale și artistice, care distruge, în general, ceea ce alții au creat. Dintre cei care am folosit acest termen, cu variantele adjectivală „vandalism”, sau verbală – „a vandaliza”, unii am făcut-o în cunoștință de cauză, știind în linii mari de unde provine termenul în timp ce alții au rostit aceste cuvinte doar pentru că unii le folosiseră în contexte asemănătoare. În acest articol vom încerca să mergem pe urmele termenului, cu toate variantele sale. Cuvântul, în forma „vandalisme”, a fost folosit pentru prima dată în 1794, de către Henri Grégoire, episcop de Blois, pentru a caracteriza haosul, mai ales distrugerea unor creații culturale, ce au avut loc în contextul vidului de putere și autoritate din timpul Marii Revoluții Franceze. În perioada iluminismului, în asociere cu faptul că vandalii au jefuit Roma, în anul 455, numele lor a fost asociat cu cel al unor distrugători ai operelor de artă, știut faptul, atestat istoric, că vandalii au desfigurat în mod intenționat statuile din vechea capitală imperială. Romanii foloseau pentru a denumi membrii acestui trib germanic substantivele „vandalus”, la singular, respectiv „vandali”, la plural, derivate cel mai probabil din vechiul cuvânt germanic „wandljaz”, însemnând „rătăcitor ”. Localizați inițial în sudul Scandinaviei, vandalii se vor deplasa și în timpul împăratului Aurelian se vor stabili pe teritoriul fostei provincii Dacia, dar și la vest de aceasta, în Pannonia. După anul 375, în urma presiunilor exercitate de către huni, despre care unii istorici consideră că sunt la originea marii migrații (376-476), care a dus la căderea Imperiului Roman de Răsărit, vandalii se mută spre vest, în teritoriul controlat de romani. Odată cu această migrație, au apărut alianțe temporare între romani și triburile germanice. Către anul 406, vandalii trecuseră deja Rinul, invadând Galia, apoi Peninsula Iberică. În următorul interval de timp, vandalii s-au luptat cu alte triburi germanice, dar și între ei, pentru ca să se unească împotriva forțelor romane din sudul Peninsulei Iberice. Apoi, în anul 429, vandalii ocupă teritoriile romane din nordul Africii (potrivit unor surse, ar fi făcut-o cu acordul conducerii de atunci a Imperiului Roman, nemulțumită de politica dusă de guvernatorul Africii de Nord). În anul 455, Roma a încălcat un acord încheiat cu regele vandal Genserich, așa încât acesta a pornit în marș spre Roma. Potrivit cronicarului Prosper din Aquitania, orașul era atât de slăbit încât nici nu a încercat să lupte. La 2 iunie 455 e va ajunge la un acord, mediat de către papa Leon cel Mare, prin care vandalilor li s-a permis să intre în oraș și să-l jefuiască, fără opoziție, ei promițând, în schimb, că nu vor omorî pe nimeni și nu vor incendia clădirile. Timp de două săptămâni vandalii au jefuit în voie Roma, luând tot ce nu era bătut în cuie. Mai mult decât dezbrăcarea țiglelor de bronz de pe Templul lui Jupiter Optimus Maximus și distrugerea unei mici părți din statuile și basoreliefurile romane – de unde etichetarea lor ulterioară – vandalii nu au făcut. Există discuții dacă jefuirea orașului s-a făcut atât de pașnic precum o descrie Prosper în cronica sa. Istoricul bizantin Procopiu din Cezareea amintește de o biserică arsă de către vandali, în timp ce episcopul Victor de Vita, autor al unei „Istorii a persecuției vandale în Africa” pomenește de un mare număr de corăbii vandale la bordul cărora se aflau locuitori ai Romei, duși spre a fi vânduți ca sclavi în Africa. Se prea poate ca epitetul de distrugători cu care s-au ales vandalii să fie unul nemeritat. Prin comparație, în vara anului 146 î. Hr., la finalul celui de-al treilea război punic, în care 750.000 de cartaginezi și-au pierdut viața, cei 50.000 de supraviețuitori ai Cartaginei au fost vânduți ca sclavi, de către cuceritorii romani, orașul a fost ars din temelii timp de aproape trei săptămâni, zidurile, clădirile, inclusiv portul au fost distruse din temelii. Se pare că este falsă relatarea conform căreia romanii ar fi presărat sare pe teritoriul Cartaginei, conform unei practici antice de a purifica sau consacra un oraș distrus, blestemând pe oricine ar îndrăzni să-l reconstruiască și făcând solul neroditor. O sută de ani mai târziu, în locul vechii Cartagine, romanii vor ridica un oraș roman.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
Războinici vandali jefuind Roma
Monede cu efigia lui Genserich (389-477)
Exemplu de vandalizare a unei opera de artă
Două activiste pentru problemele climatice au vandalizat una dintre cele mai cunoscute opere de artă ale celebrului pictor Vincent van Gogh. Acestea au aruncat cu supă pe pictura „Floarea-soarelui” din National Gallery din Londra și s-au lipit de perete în semn de protest față de extracția combustibililor fosili.
