La 6 mai 1609, Constantin Movilă voievod îl răsplătește pe Pătrașcu (Șoldan) Nădăbaicovici, mare vornic al Țării de Sus cu „un sat anume Storești, sub marginea bucovinei, care sat Storești a fost al nostru drept domnesc, ascultător de ocolul târgului Hârlău. Câțiva ani mai târziu, la 25 iunie 1623, Ștefan Tomșa dăruiește ctitoriei sale, mănăstirea Solca, acest sat, nefiind cunoscute împrejurările în care satul nu-i mai aparținea lui Pătrașcu Șoldan. La 8 iunie 1637, urmașii lui Pătrașcu Șoldan își împart satele rămase de pe urma tatălui lor, iar Tofana, fiica acestora și sora lui Dumitrașco și Toader Șoldan, ia satul Storești și „satul Șăndrenii, la Hârlău (actualul sat Șendreni). Safta, una dintre nepoatele Tofanei, se va mărita la un moment dat cu Iordache Roset, mare vornic și astfel satul ajunge în proprietatea acestei familii. La 25 octombrie 1704, Storeștii vornicului Gheorghe Roset se aflau în hotar cu Uricenii mănăstirii Dragomirna. În noiembrie 1708, vornicul Gheorghe Roset lasă prin diată acest sat fiului său, Constantin. În 1774, Storeștii se aflau la ocolul Miletinului, de la ținutul Hârlău. Moșia era a fraților Balș, Iordache paharnic, căsătorit cu Maria Mavrocordat și Teodor logofăt. Erau catagrafiați 46 de capi de familie, dintre care 12 birnici, restul de 34 fiind trecuți la „scădere rufeturi”, în diferite calități: doi preoți, un dascăl, 20 de scutelnici ai logofătului Balș, alți 10 scutelnici ai paharnicului, plus un țigan argat. În 1803, satele Storești și Chițoveni, ale beizadelei Dimitrie Mavrocordat aveau, împreună, 92 de birnici. În 1835 și 1838, Storeștii se aflau la ocolul Coșulii de la ținutul Botoșani. Un sat foarte vechi este cel al Vlădenilor. Este menționat prima dată la 7 iulie 1430, când în fața lui Alexandru cel Bun își împart ocinile fiii lui Ioan Jumătate. Vlădenii „din sus de Hârlău” s-au dat lui Mândrul Jumătate. La 21 august 1635, Vasile Lupu dă Vlădenii și jumătate din satul Șendreni, alt sat al comunei, cu loc de moară pe Stavnic, lui Dumitru stolnic și lui Vâșan. La 27 ianuarie 1637, domnul revine asupra deciziei sale și în urma uricului de danie și de miluire de la Constantin Movilă voievod, arătat de fiii și fiicele lui Pătrașcu Șoldan, fost mare vornic al Țării de Sus, le dă înapoi seliștea Șendreștii, în ținutul Hârlău. Alt sat al comunei, Rădeni, este dat în 1610, de către Constantin Movilă voievod, pentru slujbă dreaptă și credincioasă, lui Precop Cărăiman, vistier al treilea. Rădenii erau atunci o seliște la marginea bucovinei, fost domnesc din ocolul Hârlăului. La un moment dat, Miron Barnovschi voievod cumpără această seliște de la fiii lui Procop Cărăiman vistiernic, dăruind-o ctitoriei sale, mănăstirea Bârnova. La 8 martie 1636, în fața lui Vasile Lupu voievod, dau la schimb postelnicului Bălan seliștea „Rădenii, sub Crăești, suptu Margine, mai sus de Hîrlău, în ținutul Hârlăului”, primind de la acesta o jumătate dintr-o altă seliște. La 1774, satele Vlădeni și Rădeni erau înscrise la ocolul Bahluiului, ținutul Hârlău. Vlădenii paharnicului Aslan aveau 82 de case, 60 de locuitori fiind birnici, în timp ce Rădenii și Picioroganii, aparținând banului Grigori Balș, aveau împreună 47 de case, fiind menționați și doi preoți, ceea ce înseamnă că exista câte o biserică în fiecare sat.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
