În cazul germanilor Panzer („armură”) și Panther („panteră”), M4 Sherman și M24 Pershing, la americani, T34 și IS 2 la sovietici (Iosif Stalin 2), Renault FT-17 la francezi, sunt câteva dintre cele mai cunoscute vehicule blindate de atac autopropulsate pe șenile folosite de către armatele ce s-au confruntat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și pentru care există numele comun tancuri/care de luptă. Utilizate mai întâi în timpul Primului Război Mondial, ele au luat locul cavaleriei clasice și au avut menirea de a înlocui războiul static, de poziții sau de tranșee, cu forma mult mai modernă a războiului mobil, de atac. Cum s-a ajuns, însă, la denumirea de „tanc”, acest cuvânt fiind folosit inițial cu înțelesul de „rezervor din tablă de oțel pentru diferite lichide” (fr., germ. și engl. „tank”)? „Bazin sau lac pentru irigare ori apă potabilă”, cuvântul a fost adus inițial în Europa de către portughezi, din India, dintr-o sursă hindi, mai precis din limba gujarati, a șasea cea mai vorbită din India, într-una din formele „tankh” (cisternă, rezervor subteran de apă) sau „tanka” (rezervor de apă). Cu înțelesul de „container de combustibil”, cuvântul „tank” este folosit pentru prima dată în 1902, devenind câțiva ani mai târziu, în 1910, termen argotic, desemnând figurativ „celula de detenție”, pentru ca din 1874 să fie numit „tank” și vagonul-cisternă de cale ferată. În sfârșit, din secolul XX se folosește și termenul de „tanc petrolier”, pentru navele care transportă petrol și derivatele sale. Cuvântul „tanc”, în uz militar, având înțelesul de vehicul blindat dotat cu tun, care se deplasează pe șenile articulate continue apare, codificat, la sfârșitul anului 1915. Primul Război Mondial izbucnise de mai bine un an și după un start furibund, cu ofensive și contraofensive pe cele două fronturi principale europene, de vest și de est, se transformase într-un război static, de tranșee. Britanicii au fost cei mai avansați în cercetările lor, care vizau construirea unui vehicul blindat autopropulsat, cu tracțiune pe șenile, capabil să treacă peste rețelele de sârmă ghimpată și peste tranșee inamice late de 2,4 m. În acest sens, tânărul Prim Lord al Amiralității, Winston Churchill, viitorul premier al Marii Britanii, a constituit un comitet, numit „Landships Comittee” („Comitetul Navelor de Uscat”), care trebuia să gestioneze fabricarea noii arme. Coordonat de către un colonel englez, comitetul ce era format din ingineri militari și civili a reușit să fabrice un prim exemplar, numit „Little Willie”, acesta fiind primul prototip de tanc construit din istorie. Pentru ca serviciile de spionaj inamice să nu afle ceea ce era considerat un secret militar de maximă importanță, s-a decis ca numele de „landships – nave de uscat” să fie înlocuit cu cel de „tanks – rezervoare de apă”. Într-un document secret, din 24 decembrie 1915, al Comitetului de Apărare Imperială, se recomanda ca fabricarea acestor mașini, cu numele propus de „omizi distrugătoare de mitraliere” (deplasarea lor semăna cu cea a omizilor) să fie încredințată unei organizații al cărei nume să fie camuflat în „Comitetul de aprovizionare a tancurilor”, aceasta fiind, de altfel, prima mențiune a tancului în înțelesul de mașină militară. Ca posibile nume sub acoperire mai erau variantele „cisternă” și „rezervor”, toate fiind aplicabile structurii de oțel a mașinilor în stadiile incipiente de fabricație, dar a fost ales numele „tanc” deoarece era mai la îndemână de scris și de pronunțat, fiind monosilabic. Cuvântul masca adevăratele intenții ale britanicilor, chiar muncitorilor dându-li-se informația că lucrează la niște rezervoare de apă potabilă necesare aprovizionării trupelor care luptau în deșerturile din actualul Irak. Prima bătălie în care a luptat un tanc operativ a fost cea din 15 septembrie 1916, de pe creasta Pozières, după satul francez cu același nume, aflat în sectorul britanic al Bătăliei de pe Somme, pe Frontul de Vest. Din acest moment, numele de „tanc” a fost preluat rapid de către soldații englezi, francezi și germani.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
„Little Willie”, primul prototip al tancului, din 1915. Se poate observa ușor de ce, plecând de la faptul că arată ca un rezervor mare de apă pe șenile i s-a spus, codificat, „tanc”.
„Little Willie” arătându-și roțile din spate, cu care a fost dotat inițial pentru a ușura păstrarea direcției. Au fost ulterior eliminate. Avea două viteze înainte, o transmisie finală înapoi cu lanțuri și viteza maximă de deplasare era de 3,2 km/oră
Schiță a interiorului unui tanc francez folosit în primul război mondial, Renaul FT 17 (supranumit Mosquito – Țânțarul”). A fost primul tanc cu armamentul poziționat într-o turelă complet rotativă, iar configurația sa cu turela deasupra, motorul în spate și șoferul în față a devenit una convențională
Renault FT-17 expus la Muzeul Militar Național din Soesterberg Germania. Considerat „primul tanc modern al lumii” a fost, totdată, primul tanc intrat în dotarea armatei române, începând din 1919.
