Spunem despre cineva care dă dovadă de un patriotism exacerbat, total, care este intolerant față de cei de altă naționalitate, că este șovin sau că dă dovadă de șovinism, prin ideile pe care le propagă, de ațâțare a urii și dușmăniei dintre popoare și națiuni, a concepției superiorității unei națiuni asupra altora. Din acest punct de vedere, șovinismul a alimentat rasismul nazist, teorie propovăduită de ideologii celui de-al Treilea Reich prin care, pentru a-și justifica politica expansionistă, se afirma superioritatea rasei nordice, ariene, față de toate celelalte. Care este, însă, originea termenului „șovin”? La 19 martie 1831, pe scena Folies Dramatiques s-a jucat, în premieră la Paris, reprezentația în trei acte intitulată „La cocarde tricolore”. Această piesă, ai cărei autori erau frații Cogniard, avea în centru un episod al invaziei franceze asupra Algeriei, care începuse în 1830. Printre personaje se afla un oarecare Nicolas Chauvin, recrut în armata franceză, care inițial manifesta o adevărată repulsie pentru meseria armelor fiindu-i, după propria exprimare, greu să se obișnuiască să mănânce carne de cămilă, pentru ca ulterior, pe parcursul derulării campaniei, să ajungă să îi facă plăcere războiul și să devină un adevărat soldat. Pe parcursul piesei, Chauvin se transformă într-un luptător dornic de glorie, a cărui dorință cea mai mare era aceea de a-i învinge pe beduini. La un moment el afirmă: „Sunt francez, sunt Chauvin”, în aplauzele entuziaste ale spectatorilor. Frații Cogniard nu au fost primii care au adus pe scenă personajul Nicolas Chauvin, acest lucru întâmplându-se în 1821, într-o comedie într-un act. Acest Chauvin are și o biografie imaginată, pentru a-l face cât mai credibil opiniei publice franceze. Potrivit acestei biografii, se născuse în 1790, la Rochefort și va lupta, succesiv, în armatele revoluționare franceze, în Marea Armată a lui Napoleon și apoi în trupele franceze din perioada Restaurației. Înrolat la vârsta de 18 ani, a luptat apoi în toate campaniile napoleoniene, alegându-se cu 17 răni, toate la nivelul feței, trei degete amputate, un umăr fracturat, o frunte mutilată, o Sabie de onoare, o panglică roșie și o pensie de 200 de franci, toate acestea din urmă primite chiar de la împăratul Napoleon Bonaparte. Devotamentul și patriotismul său exagerat au fost ridiculizate în mai multe piese de teatru, făcându-l un personaj foarte popular la nivelul percepției populare franceze. „Cocarda tricoloră”, piesă patriotică, s-a bucurat de un mare succes, impunându-l definitiv opiniei publice. Cuvintele sale, „Sunt francez, sunt Chauvin” au devenit emblematice, fiind percepute, la nivel colocvial, cu înțelesul de „Sunt francez, sunt patriot”. Odată adoptat ca adjectiv, în forma „șovin”, termenul se va aplica nu doar persoanelor, ci și atitudinilor și convingerilor exprimate de către acestea, sau operelor în care apar asemenea manifestări. Astăzi, șovinismul a căpătat mai multe accepțiuni. Astfel, se scrie și se vorbește despre șovinism masculin, feminin, lingvistic, rasial (rasism), religios etc. La modul general, șovin este cel care consideră că apartenența sa la un gen, o naționalitate, o rasă, o religie, o subcultură muzicală etc. îl îndreptățește să-i umilească pe cei care nu aparțin grupului din care el face parte.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
Frații Théodore și Hippolyte Cogniard, supranumiți „gemenii siamezi ai vodevilului”, cei care l-au făcut celebru pe Nicolas Chauvin, un erou popular inventat al francezilor
Litografie din 1824-1827. În prim plan, doi soldați mai în vârstă discută, unul dintre ei spunându-i celuilalt: „Eu sunt francez, tu ești francez, cu toții suntem francezi, Chauvin, afacerea se poate aranja”. În fundal, alți doi soldați se încaieră, discuția primilor vizând tocmai despărțirea celor doi combatanți
Afiș din 1839 al operei comice în trei acte „La cocarde tricolore”, adaptare după piesa cu același nume a fraților Cogniard
