Cu prilejul aplicării reformei rurale din 1864, majoritatea satelor din actuala comună Albești era arondată la plasa Jijia, județul Botoșani, în cadrul comunei Buimăceni. În 1899, comuna Buimăceni era formată din satele Albești, Buimăceni, Capul-Pădurii, Crăciuneni, Jumătățeni, Petrești și Șătrăreni. Cu excepția a șase familii de evrei, toți locuitorii erau români. La aceeași dată, satul Buimăceni, aflat pe țărmul stâng al Jijiei, se întindea pe o suprafață de 892 ha, iar populația însuma 293 de locuitori. În sat funcționa o școală mixtă, cu un învățător și 30 de școlari, iar la biserica ridicată de locuitori oficiau un preot și doi cântăreți. La 1898, Albeștii se aflau tot în comuna Buimăceni, iar populația număra 266 de familii, cu 889 suflete. La biserica din lemn slujeau un preot și doi cântăreți. Pe țărmul drept al Jijiei, în sudul comunei Buimăceni se afla satul Jumătățeni, cu o suprafață de 350 ha și o populație de 25 de familii, adică 112 suflete. În același an, Mășcătenii se aflau în comuna Trușești. Aveau o suprafață de 1363 ha, din care 570 pădure, iar populația număra 266 de locuitori. În sat exista o biserică, unde slujeau doi preoți și trei cântăreți. În 1921, cu prilejul aplicării legii agrare, comuna Albești, încadrată în regiunea agricolă Sulița, era formată din satele și moșiile Albești, proprietar Maria Solomon, Albești-Buimăceni, moștenirea lui M. Popovici-Bâznoșanu, Coștiugenii lui Alex. Enacovici și Dr. Maria Capșa, Mășcătenii Marietei Ghica și Stăneștii lui Ion Mavromati și Maria Andriescu. Separat, comuna Șătrăreni, era formată din satele și moșiile Buimăceni, moștenire a lui Bâznoșanu, Crăciuneni ai Mariei Severin, Jumătățenii lui Vasile Timuș, Petreștii Auricăi Tatos și Șătrărenii Anetei Lupașcu și ai Mariei Gheorghiu. Cu prilejul aplicării prevederilor acestei legi agrare, este înființat un sat nou, Principele Mihai, aflat la circa 7 km sud-est față de satul Albești. La recensământul din 1930, aici erau recenzate 84 de gospodării, cu 389 locuitori. Satul apare menționat oficial prima dată în 1929, în comuna Rânghilești din plasa Jijia. În 1948, imediat după alungarea regelui Mihai, noului sat i se dă numele Tudor Vladimirescu. Din 1968, satul trece la comuna Albești și cunoaște un spor demografic extraordinar, populația crescând de aproape cinci ori în intervalul 1929-2002. În timpul reformei agrare comuniste, din comuna Albești, făceau parte satele Albești, Buimăceni, Mășcăteni, Coștiugeni, Crăiniceni, Jumătățeni, Petrești, Stănești și Șătrăreni. În 1964 numele satului Șătrăreni este schimbat, satul numindu-se de atunci Jijia. Din 1968, Buimăcenii înglobează și satul Petrești, iar Jumătățenii cu o existență atestată de aproape 550 de ani sunt înglobați, în același an, la Jijia. Unul dintre satele vechi, azi dispărute, a fost Dărmănești, pe Jijia, ținutul Hârlău, întărit de Ștefan cel Mare, pe la 1498-1499, nepoților lui Stoian, unul dintre ei Petru Dărman, acest Stoian fiind fiul lui Dărman, cel care a dat numele așezării (se pare, așadar, că satul era mai vechi cu cel puțin o sută de ani). Inclus mai târziu în Jumătățeni, satul este azi contopit cu Jijia. Alt sat vechi dispărut este Vlăiceni, pe Jijia, în hotarul Șetrărenilor, cu care se va contopi ulterior, atestat prima dată la 1 iunie 1610. Documentul menționează numele întemeietorului așezării, Vlaico șetrar, ce avea privilegiu pe acel sat de la Ștefăniță voievod cel Tânăr (1517-1527). Alt sat desființat este Petrești, amintit mai întâi într-un document al cancelariei lui Iancu sasul voievod, la 18 aprilie 1581, satul fiind încorporat mai târziu la Buimăceni. Interesant, din perspectiva temei abordate, este faptul că într-un act din 14 februarie 1614, de la Ștefan Tomșa al II-lea, o femeie și cu fiul ei, din Petrești, se plâng domnului asupra unchiului acelui fiu, Dămășcanul și „asupra altui răzăș”, care-i araseră ocina și dedina din sat deși „nu au nicio treabă cu ea. În sfârșit, alt sat vechi dispărut este Merești, pe Jijia, la ținutul Dorohoi, înglobat în satul Albești înainte de 1803.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
