Prima mențiune a satului Albești este din 12 decembrie 1600, când Ieremia Movilă întărește copiilor lui Cârstea Balș, printre altele, satul Albești, pe Jijia. La 24 mai 1602, în fața Ieremiei Movilă vin fiii și nepoții lui Cârstea Balș, fost vornic, jeluindu-se că toate hrisoavele și ispisoacele lor s-au pierdut „în vreme când Mihai vodă au intrat cu vicleșug în pământul domniei sale”. Cu acest prilej, documentul amintește două ocini și moșii Albești: „satul anume Albeștii di pi Jijia, în ținutul Dorohoiului”, respectiv „Albeștii…(lipsă text, n. ns.) di pi Jijie, ce-i în ținut(ul) Hârlăului și cu o moară în Jijie”. În următorul document, din 20 aprilie 1617, Radu Mihnea voievod le întărește copiilor lui Cârstea Balș, ai lui Ioanăș Căpotici, Ilea Musteață, Bulhac ceașnic și Moga aprod mai multe sate, printre care „jumătate de sat, anume Albeștii Vechi, pe Jijia, cu vie și cu livezi”, respectiv „jumătate din satul Albești, partea de sus și cu mori la Jijia, ce este în ținutul Dorohoi”. Actualul sat Albești este, așadar, cel din stânga Jijiei, de la ținutul Dorohoi! La 17 mai 1638, jupâneasa Ileana a lui Gheorghe Jora (era fiica paharnicului Grigore Balș, n.ns.), fost sulger, împreună cu fiii și fiicele sale își împart părțile de ocină ale Jorăi, lui Gligorașco Jora, unul dintre fii, revenindu-i „a șese parte de sat de Cosciugeni)”. La 20 martie 1642, Ieremia și frații lui, feciorii Tudoscăi, fiica lui Cârstea Balș cea robită de tătari, împreună cu Gligorie Jora, nepot al Cârstii Balș, cu Simion și frații săi, fiii Fedorei și nepoți ai aceluiași Cîrstea, cu Vasile și frații lui, fiii lui Gheorghe Balș logofăt și nepoți ai Cârstei, cu vornicul Pavăl Albotă, feciorul Antemiei și nepot al Cârstei Balș își împart dreptele lor ocini și moșii după cum urmează: Eremia și frații lui, copiii Tudoscăi, iau „giumătate de sat de Albeștii cei Bătrâni, ce se chiamă Coșciugenii”, în timp ce Gligorie Jora primește cealaltă „giumătate de Albeștii cei Bătrâni, ce se chiamă Coșciugenii”, în ținutul Hârlăului, în dreapta Jijiei. Bejan Balș și frații săi iau „giumătate de sat Albești, pre Jijia, în ținutul Dorohoiului”. Din acest moment, cele două sate vor avea evoluții diferite, fiind consemnate ca atare în catagrafii. Considerăm că numele satului Cosciugeni (azi Costiujeni) provine de la ocupația locuitorilor săi, riverani de dreapta ai Jijiei, anume confecționarea cosciugelor/coștiugelor (termen de origine slavă), coșuri/coșnițe de papură (se găsea acolo din belșug) în patru colțuri.
În 1774, Coșciugenii de la ocolul Jijiei, ținutul Hârlăului, cu cele patru case, erau ai medelnicerului Constandin Timuș. Acesta avea acolo trei scutelnici, fiind menționat și un preot, popa Mihai. Aceeași catagrafie înregistra Albeștii la ocolul Bașeului, de la ținutul Dorohoi. Satul, cu 43 de case, rămăsese al familiei Balș, proprietar fiind logofătul Balș. Doar 14 capi de familie erau birnici, restul fiind scutelnici ai logofătului (20), 5 femei sărace, un preot, o slugă, un țigan și un ruptaș. Coroborând informațiile documentare și statistice cu arborele genealogic al familiei Balș se poate observa că Albeștii și Coștiugenii „au curs” prin urmașii lui Bejan Balș, fecior Lupului Balș și nepot vornicului Cârstea Balș. La un moment dat, sătenii din Coștiugeni s-au strămutat de pe malul Jijiei pe culmea dealului, un posibil motiv putând fi una sau mai multe viituri provocate de revărsările Jijiei.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
