Un alt sat vechi din comuna Albești este Mășcăteni. Despre originea toponimului, în lipsă de informaţii documentare, putem face doar presupuneri. El pare să derive din adjectivul „măşcat”, un regionalism specific zonei în discuţie, care e posibil să fi fost cognomenul, ulterior numele, întemeietorului aşezării, o persoană cu o statură impresionantă. La fel de bine s-ar putea ca termenul să derive din substantivul măciucă forma adjectivală măciucat, având aceeaşi conotaţie sau desemnând, poate, obligaţia militară a locuitorilor de acolo, de a servi ca măciucaşi în oastea ţării, în caz de nevoie. În Moldova medievală existau mai multe sate cu nume aproximativ identic, oricum având temă comună : Măcicăteşti (Macicăteşti, Macicatovţi), pe Suceava în ţin. Suceava, Măcicăuţi (Macicăuţi), azi în Republica Moldova, Măciuca, sat la Tutova, azi în jud. Vaslui, Măciucarii de Gios, pe Bârlad, ţin. Tutova şi Măciucaşii de Sus, pe Bârlad. ţin.Bârlad. La 1 august 1583, Petru Şchiopul voievod întărea schimbul făcut de călugării de la nou zidita mănăstire, Galata, cu Gavril şi fratele lui, Albotă şi Costin miedar şi fraţii lui, Tiron şi Toader şi alt Toader şi fratele lui, Costin şi Nicoară şi alt Toader, fiul Anuşcăi, călugării dându-le celor din urmă satul Măcicăteni, pe Jijia, fost drept domnesc şi ascultător de ocolul târgului Botoşanilor, primind în schimb jumătate din satul Hrişcani, de la ţinutul Sucevei. Ulterior, satul va fi luat din nou de la mănăstire şi dat lui Ionaşco Dobrenchi şi rudelor sale. La 3 iunie 1634, Vasile Lupu voievod le întăreşte acestora stăpânirea asupra satului, cu iaz şi cu mori pe Jijia, în „ocolul târgului Botoşani”, în urma judecăţii cu Borăleanul. În acelaşi document se mai precizează că jumătate din Măcicăteni îi fusese dăruită lui Dobrenchi de către Miron Barnovschi voievod. Mai târziu, domnul va reveni asupra dispoziţiei sale. Astfel, din Botoşani, la 1635 <octombrie, după 5 – în. de 23>/1636 <iunie, după 5, în. de 20> (7144), Vasile Lupu întăreşte mănăstirii Galata de Sus „satul Măcicăteni, care este din ocolul târgului nostru Botoşeni”. Din nou satul nu a rămas prea mulţi ani în stăpânirea mănăstirii, pentru că la 13 iunie 1645 Bejan Balşe, fiul lui Lupu Balş, biv vel sluger, mărturisea printr-un zapis că a primit de la Gligoraşco Jora toţi banii pe care el îi dăduse călugărilor de la Galata pe satul Măşcăteni, de pe Jijia, pentru care avusese şi judecată la Divan. Doar câţiva ani va stăpâni satul Gligoraşco Jora pentru că, la 25 septembrie 1652, Vasile Lupu întărea „Măcicătianii, de la ţinutul Hârlăului”, lui Necula neguţător, fără a se preciza modalitatea prin care acesta din urmă devenise stăpân al satului.
După Regulamentul Organic, arondarea teritoriului Moldovei a fost reorganizată, prilej cu care Măşcătenii sunt înscrişi la ocolul Miletinului, de la ţinutul Botoşani. Din 1838, satul trece în ocolul Jijiei, rămânând la ţinutul Botoşanilor. La 1829, satul era în proprietatea banului Gheorghe Donici, fiul slugerului Gheorghe Donici.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU