Conflictul din Ucraina a arătat că societatea civilă reacţionează mult mai rapid, dar cu toate acestea grosul decontărilor curg spre instituţiile statului.
Botoșănenii care i-au primit cu brațele deschise pe miile de ucraineni fugiți din calea războiului încă mai au parte de surprize. Deși mulți dintre refugiați au beneficiat de cazare și hrană, chiar și pentru câteva zile, unii dintre cei care și-au oferit sprijinul au rămas cu ochii în soare. Asta deși statul român a anunțat cu surle și trâmbițe decontarea cheltuielilor. Totul din cauza unor bâlbe din partea autorităților, care nu au fost în stare să organizeze un sistem bine structurat.
Acum, la aproape două luni de la izbucnirea războiului, botoșăneni care au găzduit refugiați au solicitat peste 660.000 de lei. „Au depus documente de decontare cazare și hrană, pentru martie și aprilie, 85 de persoane fizice care au găzduit 404 de cetățeni ucraineni. Suma totală este de 661.380 lei, din care 484.100 lei pentru cazare pentru lunile martie și aprilie și 177.280 pentru hrană aprilie. Persoanele juridice au depus documente de decontarea cazării și hranei în valoare totală de 177.673 lei, pentru aprilie”, a precizat Dorina Lupu, purtător de cuvânt în cadrul Inspectoratului Județean pentru Situații de Urgență (ISU), instituția fiind cea care centralizează cererile și face plățile pentru decontarea cheltuielilor.
Bani plecați către instituții
Până acum, însă, ISU a achitat doar o parte dintre aceste cheltuieli, mare parte din bani plecând spre persoane juridice, adică spre instituții. „Până în prezent, s-au efectuat plăți în valoare de 499.900 lei din care 276.396 lei pentru cazare și 223.500 lei pentru hrană. Din suma totală de 499.900 lei, 134.580 lei a fost încasată de 64 persoane fizice pentru hrană oferită unui număr de 437 persoane ucrainene. Diferența a fost încasată de către persoanele juridice care au cerut deconectarea hranei și cazării”, a adăugat Dorina Lupu.
Analiza cifrelor arată, că cel puțin până acum, mare parte din sumele decontate au plecat spre persoanele juridice. Aceste diferențe apar tocmai din cauza unor bâlbe din partea autorităților, care nu au fost pregătite, în primele zile ale războiului, să facă față numărului mare de persoane care soseau din Ucraina. Astfel, în primele zile ale conflictului, cei care s-au mobilizat imediat au fost reprezentanții societății civile sau operatorii economici.
Hoteluri, pensiuni sau apartamentele unor persoane private au devenit noile cămine pentru ucraineni, în timp ce autoritățile încă mai făceau inventarul spațiilor în sălile de sport sau cămine culturale. De exemplu, tabăra pentru sinistrați de la Dorohoi a fost operaționalizată abia pe 2 martie, adică la circa o săptămână de la declanșarea războiului, și a rămas pustie pe tot parcursul perioadei, deși s-au cheltuit sume importante de bani pentru amenajarea ei.
Tarife stabilite de Guvern
În schimb, pe 27 februarie, Guvernul a adoptat OUG 15 privind cazarea persoanelor venite din Ucraina, iar după o săptămână s-a emis și HG 315 care stabilește că un operator economic poate deconta 100 de lei pentru cazarea unei persoane. La rândul lor, autoritățile locale puteau găzdui în spațiile organizate refugiați, dar suma era de 50 de lei de persoană.
Pe 11 martie, a urmat un nou HG care reglementează că persoanele fizice pot primi bani pentru hrana refugiaților, în cuantum de 20 de lei pe zi, pentru ca mai apoi, printr-o altă ordonanță de urgență din 23 martie, să se stabilească că persoanele fizice pot găzdui migranți în schimbul a 50 de lei pe noapte.
Hotărâre neaplicată
Surprinzător, însă, hotărârea din 5 martie nu a fost aplicată niciodată, suma maximă decontată pentru cazare fiind de 50 de lei pe zi. Ba mai mult, cei care au cazat refugiați nu puteau solicita decontarea decât de la data intrării în vigoare a actelor normative. În plus, cei care au oferit cazare și masă, pentru a cere decontarea cheltuielilor, trebuia să figureze pe lista cu spațiile de cazare existente la nivelul județului aprobată de Consiliul Județean pentru Situații de Urgență (CJSU). Ori acest ultim aspect nu s-a știut de la bun început, iar unii, chiar dacă au cazat refugiați în primele zile, s-au regăsit pe liste abia mult mai târziu și prin urmare pentru primele zile nu au putut deconta nimic.
Cert este că ulterior, după ce toate spațiile de cazare puse la dispoziție de primării au fost operaționalizate și incluse pe listele CJSU, refugiații nu au mai fost dirijați spre privați, ci spre spațiile de cazare oferite de autoritățile locale.
Birocraţie pentru cei care au sărit în ajutor
Și sistemul de decontare a cheltuielilor presupunea o întreagă filieră. Astfel, pentru a deconta banii, persoanele fizice trebuie să depună în primele trei zile lucrătoare ale fiecărui luni pentru luna precedentă, la autoritățile locale, o cerere în care precizează numărul persoanelor găzduite, numele și prenumele acestora, localitățile din care acestea declarau că proveneau și intervalul de timp pentru care se solicită decontarea cheltuielilor de hrană. Mecanismul de plată presupunea însă înaintarea acestor situații către ISU, care trebuie să facă plata într-un interval de 20 de zile.
Pentru decontarea cazării la privați, statul nu s-a încadrat în termene, sumele fiind decontate începând cu luna mai.
