Doi tineri din Germania lucrează, timp de un an, ca voluntari, în cadrul Asociaţiei „El rămâne credincios”. Iakob David Wagenlehner şi Lisa Neuhoff au venit din toamnă la asociaţia condusă de Lutz Noack pentru a descoperi bucuria activităţilor derulate cu copiii şi pentru copii, dar şi pentru alţi semeni cu care soarta nu a fost prea darnică.
Iakob are 20 de ani, este din Munchen şi din octombrie este voluntar la Botoşani. Absolvent al unui liceu cu profil economic, el a dorit să-şi îmbunătăţească experienţa de viaţă printr-o activitate nouă. Sora lui a făcut un an de voluntariat în Georgia, această activitate fiind o tradiţie în familie. Mama lui este medic, iar tatăl lucrează în domeniul prelucrării lemnului.
„În Germania sunt multe organizaţii pentru voluntari şi, în primă fază, mi-am dorit să merg într-o ţară unde se vorbeşte limba spaniolă. Acum sunt bucuros că am decis să vin aici. Botoşănenii sunt foarte prietenoşi. Oraşul Botoşani este foarte frumos, la fel şi Parcul Cornişa. Într-o zi, am luat câteva prune dintr-un copac din zona Cornişa, iar proprietarul, când a aflat că sunt voluntar, a vorbit cu mine vreo oră şi mi-a dat şi alte fructe şi legume la plecare”, a povestit tânărul.
Lisa Neuhoff are 18 ani, este din Stuttgart şi a absolvit anul trecut un liceu cu profil filologic. „Când am finalizat liceul, am mers pe la câteva organizaţii. Aş fi vrut să merg în Africa sau India, dar am decis, în cele din urmă, să fac voluntariat într-o ţară care să fie mai aproape de Germania. Părinţii sunt jurnalişti şi s-au declarat încântaţi de decizia mea de a veni în România, mai ales că tata a lucrat aici, o perioadă”, a declarat Lisa.
Sprijin pentru copiii care vin zilnic la asociaţie
Tinerii sunt impresionaţi de căldura cu care îi înconjoară copiii de la asociaţie. La început s-au înţeles cu ei mai mult prin semne şi cu ajutorul asistentului social Elisa Bîşcă. Acum au ajuns să-i ajute la teme şi chiar să discute cu ei în limba români şi limba engleză. Din respect pentru activitatea celor din asociaţie, dar şi pentru că aşa este programul de voluntariat, cei doi tineri au luat lecţii de limba română. Sunt încântaţi de colaborarea cu Carmen Olariu, directorul asociaţiei, şi cu Lutz Noack, căruia îi spun „bunicul”. Se simt foarte bine la Botoşani şi le plac unele dintre mâncărurile specifice zonei. Lui Iakob îi plac sarmalele şi zacusca, iar Lisei gogoşile cu ciocolată.
Cei doi tineri sunt prieteni cu copiii care vin zilnic la asociaţie pentru a servi masa şi a participa la diverse activităţi de tipul „Şcoală după şcoală”. Îşi amintesc cu bucurie de cele două luni în care au pregătit Serbarea de Crăciun, de zilele în care muzica le însoţea orice activitate. În preajma sărbătorilor pascale au pregătit împreună Povestea Paştelui, cu ultimele zile ale lui Iisus pe pământ, Cina cea de taină şi toate evenimentele, inclusiv Învierea. Jakob a realizat figurine din lemn, alături de copii, folosindu-se inclusiv de tehnica traforajului.
Au urmat alte activităţi interesante, jocuri, sport, pictură. „Este important să-i ajut pe cei de lângă mine. Adică să nu-mi fie numai mie bine, ci şi altor oameni. Suntem foarte mulţumiţi că putem să fim de ajutor. Ne încărcăm sufleteşte cu entuziasmul şi bucuria de zi cu zi a copiilor”, a explicat Iakob.
Activitate intensă pentru ucrainenii loviţi de război
Spre deosebire de ceilalţi tineri din Germania care au făcut voluntariat la această asociaţie, ei au prins perioada marcată de războiul din Ucraina. Jakob şi Lisa au lucrat alături de reprezentanţii asociaţiei pentru a încărca în camioane produsele trimise din Italia de Asociaţia „Mâini care ajută”. Au fost mai multe transporturi umanitare şi pregătirea camioanelor a fost o activitate solicitantă. Au lucrat însă cu bucuria de a şti că acele produse ajung la oameni şi copii care au nevoie de ajutor. De două ori, Jakob a făcut parte, alături de Lutz Noack, Carmen Olariu, directorul asociaţiei, din delegaţia care a dus aceste ajutoare în Cernăuţi – Ucraina.
Mama Lisei nu a fost de acord ca ea să meargă în Ucraina, motivând că are parte deja de destule emoţii. „Tatăl meu a mers în multe zone de conflict, în Libia, Egipt, Siria, şi mama a spus că e suficient un membru al familiei care se află în zone cu risc”, a arătat Lisa.
Lisa şi Iakob consideră că voluntariatul este foarte important. Sunt încântaţi că lucrează cu copiii şi recunoscători pentru experienţa acumulată aici. Ei vor merge împreună cu copiii, în luna iunie, în tabără la Colibiţa. Chiar dacă anul lor de voluntariat se va încheia la finele lunii iunie, ei au hotărât deja că vor mai reveni cu drag la Botoşani, la Asociaţia „El rămâne credincios”, locul unde şi-au găsit a doua familie.