Fiecare nouă zi scoate la iveală drame care lasă urme greu de şters în vieţile ucrainenilor. Mulţi dintre ei aveau vieţi liniştite, iar luptele izbucnite brusc, le-au distrus realitatea cotidiană. Aşa s-a întâmplat şi în cazul a 14 copii, cu vârste cuprinse între 6 şi 10 ani. Înainte de începerea luptelor, micuţii, din Sumî, un oraş aflat în nord-estul Ucrainei, au mers în localitatea Dimca, aproape de graniţa cu România, la un turneu de fotbal, fără să aibă nici cea mai mică idee despre dezastrul care avea să se abată asupra lor.
Imediat după, însă, Rusia a dat startul invaziei, iar oraşul lor s-a transformat într-un adevărat teatru de război, unde s-au purtat lupte fierbinţi.
Din acest motiv, copiii au rămas blocaţi la Dimca, departe de părinţii şi fraţii lor, prinşi în oraşul înconjurat, din care era aproape imposibil să scape.
„Pe 28 februarie am plecat spre Cernăuţi, am ajuns pe 1 martie în complexul educativ din Dimca şi nu am mai putut să ne întoarcem, din cauza atacurilor din zona Kievului”, a povestit Vlodimir, antrenorul echipei de fotbal. 
De atunci, majoritatea micuţilor de 10 ani nu şi-au mai văzut familiile decât prin apeluri video. Aceştia au rămas, astfel, în grija autorităţilor locale, care spun că vor avea grijă de ei, atât timp cât situaţia o va impune.
„Nu pot veni nici părinţii aici, nici copiii să plece acolo. Dar sunt telefoanele la îndemână. Le fac poze, le trimit, vorbesc cu părinţii, îi liniştesc şi pe copii şi sperăm că totul va fi bine”, a continuat antrenorul.
„Părinţii le spun că este o tabără prelungită”
Micuţii sunt feriţi de veştile care vin de acasă şi administratorii complexului educativ încearcă să-i distragă de la gândul că oraşul lor este distrus de armata rusă.
„Prin oraşul lor natal a trecut o coloană de tancuri. Cei de aici de la complex fac tot posibilul să îi ţină ocupaţi, să afle cât mai puţine informaţii despre război. Părinţii le spun că este o tabără prelungită”, a explicat antrenorul.
Pentru doi dintre copii, soarta a fost mai fericită zilele trecute, după ce mamele au reuşit să fugă şi să ajungă la ei. „Am un copil la echipa de fotbal şi unul mai mic, pe care l-am luat cu mine. Sunt fericită că pot să am grijă de amândoi. Soţul a rămas acasă, să apere localitatea”, a spus Iulia, una dintre mămicile care a reuşit să ajungă la copiii blocaţi la sute de kilometri.
Acum femeia a devenit, alături de o altă mamă, venită şi ea alături de copil, ca o familie pentru toţi copiii care au rămas blocaţi, departe de ai lor.
