Suferinţele celor cărora războiul le-a dat viaţa peste cap au generat un extraordinar val de emoţie şi dorinţă de a ajuta. Printre cei care au decis încă de la începutul războiului că trebuie să-i ajute pe aceşti oameni atât de greu încercaţi de soartă se află Lutz Noack şi Carmen Olariu, preşedintele, respectiv directorul Asociaţiei „EL rămâne credincios”. Asociaţia colaborează de câţiva ani cu o asociaţie umanitară din Tirolul de Sud (regiune autonomă situată în extremitatea nordică a Italiei, la granița cu Austria) şi acum a fost nevoie doar de o discuţie telefonică pentru ca lucrurile să se pună în mişcare.
„Războiul a început joi şi sâmbătă am vorbit cu Hubert Messner, vicepreşedintele Asociaţiei Umanitare <Mâini care ajută>, din Tirolul de Sud. L-am întrebat dacă putem să ne implicăm împreună în sprijinirea vecinilor ucraineni. După acea discuţie a urmat o mobilizare extraordinară, foarte multă lume de acolo a donat şi astăzi mergem cu al patrulea transport umanitar în Cernăuţi – Ucraina. Primul transport a fost numai cu produse donate de către firme, după care s-a implicat populaţia din acea zonă”, a declarat Carmen Olariu.
Fiecare transport umanitar a însemnat bunuri puse în câte opt microbuze, care au fost duse în Cernăuţi, în centrele de refugiaţi sau la biserici. „Suntem oameni şi trebuie să ne ajutăm. Am întâlnit oameni greu încercaţi de soartă. Am întâlnit un domn din Mariupol, care venea spre casă şi a văzut cu ochii lui cum casa i-a fost bombardată şi şi-a pierdut soţia şi cei patru copii. Toată această suferinţă este greu de redat în cuvinte”, a mai spus Carmen Olariu.
Organizare ca la carte
Miercuri dimineaţă, conducerea şi angajaţii asociaţiei au făcut pregătirile necesare pentru plecarea cu un nou convoi umanitar. Produsele erau grupate pe categorii, în curtea asociaţiei, iar microbuzele au venit, în baza unei programări, astfel că în aproximativ trei ore au fost încărcate. Reprezentanţii asociaţiei, şoferii microbuzelor, cei doi tineri din Germania care lucrează aici ca voluntari au făcut front comun astfel că totul a mers strună.
Lutz Noack a făcut o adevărată demonstraţie de organizare, dar a arătat cât de bine ştie să lucreze pe motostivuitor, astfel că paleţii cu produse au fost încărcate în scurt timp în maşini. Când pregătirile erau în toi, şi-a făcut timp să spună, cu lacrimi în ochi, că a avut parte de o mare surpriză. „A venit o doamnă respectabilă care mi-a spus că eu am devenit o legendă. Că ea, atunci când a fost copil, a fost ajutată de noi şi nu va putea uita nicicând acest lucru. Şi mi-a mai spus că are şi acum Biblia pe care i-am dat-o cu ani în urmă. Pentru astfel de momente în viaţă, nici un efort nu pare mare. Acum îi ajutăm pe vecinii noştri din Ucraina, cu speranţa că acest război se va încheia cât mai curând”, a spus Lutz Noack.
Drum cu şase microbuze
Încărcarea maşinilor a fost corelată cu pregătirea documentelor de transport. Au fost împărţite şi veste tuturor membrilor echipei care urmau să facă deplasarea. Înainte de a porni la drum, toţi s-au adunat, iar Lutz Noack a spus o rugăciune.
Din echipă fac parte Lutz Noack, Carmen Olariu, Otniel Boingeanu, Iosif Cârstean, Liviu Badale, Alin Iulian Ifrim, Bogdan Ilaş şi Anca Raluca Ilaş (soţ şi soţie). S-a plecat la drum cu şase microbuze (dintre care două cu remorcă), încărcate cu saltele, alimente, medicamente, produse de igienă, pampers, mâncare pentru copii, haine, pături. Şi cu multă dorinţă de a ajuta, cu speranţa că ororile războiului vor înceta şi cu gândul la următoarele două transporturi umanitare.
