La Viena, Teodor V. Stefanelli a fost un membru activ al Societăţii academice „România Jună”, care l-a ales, în 1873, secretar. În această calitate l-a cunoscut pe Axente Sever”, când, pe 15 mai, președintele societății Ion Pop îl invitase, datorită dr. Davila și prin hotărârea comitetului, la înființarea primului cabinet de lectură al societății, în cartierul Landstrasse, Strada Marokkanergasse NT. 8, etajul întâi. Peste 30 de ani, în 1907, T.V. Ștefanelli va publica „Amintire despre Axente Severu” în „Junimea Literara” (an 4, nr. 9, p.199-202).
Va fonda sau va iniția crearea, de-a lungul timpului, a altor societății, rămânând însă fidel „României June” (inspirându-se din statutele acesteia și perpetuându-le în acest fel), devenind membru onorific al ei, alături de Eminescu, Slavici, Missir și alții.
Încheindu-și studiile la Universitatea din Viena, Stefanelli revine în Cernăuți, unde încurajează crearea, după deschiderea Universității de aici, a Societății academice „Arboroasa” (fondată pe 10/22 decembrie 1875), implicându-se în elaborarea statutelor și scriind imnul festiv, „În țara mândră a fagilor”:
În ţara mândră-a fagilor,
În vechiul ei pământ,
Ce are-n sine oasele
Lui Ştefan, Domnul sfânt;
Un falnic glas ne zguduie
Din somnul nostru greu.
Uniţi să fim în cugete,
Uniţi în Dumnezeu.
Uniţi răsună codrii vechi,
Şi munţi, şi câmpi, şi văi;
Uniţi repetă maica-ncet
La copilaşii săi.
Statutul inițial al „Arboroasei” prevedea ca doi membri extraordinari să nu fie studenți, T.V. Ștefanelli, împreună cu Victor Morariu, fiind aleși membri extraordinari. Ședințele societății cuprindeau dizertații, declamări, cântece interpretate de corul condus de Ciprian Porumbescu, piese instrumentale. Alături de Ilarie Onciul și Gherasim Buliga, și Teodor V. Ștefanelli a prezentat, la ședințele acesteia, lucrări literare (E. Glodariu, Asociațiile culturale ale tineretului studios român din monarhia Habsburgică, Cluj-Napoca, 1998, p. 173).
„Arboroasa” este dizolvată de către autorități, după doi ani de la creare, iar membrii comitetului de conducere – Ciprian Porumbescu, Constantin Morariu, Zaharia Voronca, Orest Popescul, Eugen Siretean – sunt întemnițați, fiind acuzați „de telegrama trimisă Primăriei din Iași cu ocazia comemorării lui Grigore Ghica și scrisoarea de mulțumire trimisă de Societate ministrului Cultelor și Instrucțiunii Publice din România pentru cei 250 de franci” (Glodariu, p. 67). T.V. Ştefanelli se numără printre apărătorii în procesul „Arboroasa”.
Activitatea „Arboroasei” este reluată, de foștii săi membri, prin Societatea Academică „Junimea”, constituită în 7 decembrie 1878, cu statutele și imnul societății dizolvate. T.V. Ştefanelli va deveni membru onorific al noii societăți, susținând și inițiativa revistei „Junimea Literară”. Despre implicarea lui Ștefanelli va scrie I. Nistor, directorul revistei: „Dl Stefanelli a salutat cu dragoste apariția revistei noastre bucovinene și a sprijinit-o chiar dela început, publicând în coloanele ei următoarele studii: Amintiri despre Eminescu (1904 și 1905); Piatra lui Flam din Câmpulung (1906); O carte de judecată din anul 1720 din Câmpulung (1900); Movila lui Hurmuzachi de pe Rarău (1007) şi Amintiri despre Axente Severu (1909)” (Nistor, Iancu I., Istoricul luptei pentru drept în ținutul Câmpulungului Moldovenesc de T. V. Stefanelli, în: „Junimea Literara”, An.8, Nr.10, 1911, p. 160).
Societatea academică „Junimea” avea cor și echipă de dansuri. Iar, când în 1901, se constituie orchestra și formația de teatru a societății, sunt puse în scenă și piesele „O ceașcă de ceai”, „După teatru” și „Romeo și Julieta la Mizil” de V. T. Ștefanelli.
Pe 3 aprilie 1911, cu scopul de păstra o legătură strânsă și „raporturi frățești” între foștii membri ai societății și cei activi, din inițiativa lui T.V. Ștefanelli, care e ales președinte, e creat „Clubul membrilor emiritați ai societății academice Junimea”.
Ștefanelli a fost membru și al „Societăţii pentru cultura și literatura română în Bucovina” din Cernăuţi, elaborând, împreună cu arhimandritul Miron M. Calinescu, Calendarul românesc, el îngrijind partea literară.
Mutat, din Cernăuți, pretor la Câmpulung, Ștefanelli a organizat pătura cultă din oraș, creând aici un teatru de diletanți, care a dat în 4 ani de zile reprezentări. Pentru acest teatru, a localizat Teodor V. Stefanelli, după texte franceze, mai multe comedii, unele publicate în „Aurora” și „Gazeta Bucovinei”.
Ajuns la Suceava în 1882, fondează, împreună cu colegul său de la Viena, Ștefan Ștefureac, „Societatea Școala Română” în 1883, fiind vicepreședintele acesteia până la transferul său, în 1888, ca pretor la Seletin. În 1885, la propunerea lui Ștefanelli, „Societatea Școala Română” înființează „Biblioteca de petrecere și învățătură pentru tineretul român”. Iar în primul număr al revistei apare și traducerea sa, „Loango”, după Franz Hoffmann („Luceafărul”, nr. 2, 1909, p. 44).
Revenit, în 1903, la tribunalul din Suceava, T.V. Ștefanelli este cooptat în „Societatea academică”.
Susținuse – până atunci, dar și după aceea – și apariția publicației politico-literare „Revista Politică”, editată la Suceava în perioada 1886-1890, fiind prim redactor și conducătorul spiritual al acestui ziar. Ziarul îi avea în colegiul de redacție pe Ştefan Ștefureac, Simeon FI. Marian, Atanasie Pridie, Constantin Cosovici, Lazar Vicol, A. Daşchievici, lon Lutia, iar redactor responsabil – pe Matei Lupu. Și în această revistă a publicat Teodor V. Stefanelli, pe lângă articole mai mici, o parte din lucrările sale literare.
Ala Sainenco, Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu”
