Vasile Bogrea (n. 26 septembrie/ 8 octombrie 1881, Târnauca, Dorohoi, azi în Ucraina – d. 8 septembrie 1926, Viena) a fost un lingvist și filolog român, membru corespondent din 1920 al Academiei Române.
Activitate științifică
A urmat Liceul „Anastasie Bașotă” din Pomârla (1888- 1902), apoi Facultatea de Litere și Facultatea de Drept din Iași (1902- 1906). A audiat cursuri de filologie clasică la Berlin (1910 – 1913). A fost Ppofesor de limbile greacă și latină la Liceul din Piatra Neamț (1906-1910), profesor la Liceul Internat din Iași (1913-1919) și profesor la Catedra de Limbi Clasice a Facultății de Litere și Filosofie a Universității din Cluj (începând din anul 1920). Activitatea sa nu s-a rezumat doar la catedră; s-a implicat activ în culturalizarea mediului urban din Transilvania: alături de alții, a înființat Extensiunea universitară. Totodată, alături de Sextil Pușcariu, a pus bazele Muzeului Limbii Române (1919) și Societății Etnografice din Cluj (1923), fiind unul dintre cei mai activi membri ai acestor instituții.
A scris aproape 300 de studii și articole referitoare la istoria limbii, lexicologie, etimologie, toponimie și antroponimie. Umanist de o vastă erudiție, a avut o pregătire temeinică și o vocație certă pentru filologia clasică. A fost, de asemenea, poet și traducător. Ca și istoric literar, a abordat istoria mai degrabă din perspectiva literaturilor clasice și a cercetărilor cărților populare, punând accentul și pe studiul folclorului și al literaturi românești vechi. A considerat că știința și învățământul sunt într-o strânsă legătură cu istoria, cultura și existența națională.
A decedat la 8 septembrie 1926 într-un spital din Viena, în urma unei operații nereușite.
 a fost un lingvist și filolog român.){kind=link}