August Treboniu Laurian, pe numele real Augustin Trifan, (n. 17 iulie 1810 Fofeldea, Nocrich, Sibiu– d. 25 februarie 1881, București) a fost un filolog, istoric, publicist și om politic. A fost unul dintre membrii fondatori ai Academiei Române, secretar general și președinte al Societății Academice Române și președinte al Secțiunii Literare.
Activitate didactică
A desfăşurat o intensă activitate didactică, fiind profesor de filosofie (1842), de limbă şi literatură latină (1845) la Colegiul ”Sf. Sava” din Bucureşti. A reorganizat învăţământul din Moldova, a înfiinţat şcoli, a fost efor al şcolilor din Bucureşti şi a introdus studiul obligatoriu al limbii latine. A fost preşedinte al societăţii „Transilvania”. August Treboniu Laurian a depus eforturi susţinute în vederea înfiinţării Universităţii din Bucureşti (1864) şi a fost primul profesor de latină al Facultăţii de Litere şi Filosofie (1864-1881). Liceul din Botoşani a devenit Liceul „Laurian” după 1885.
De asemenea, a întocmit manuale şcolare de istorie şi geografie, între care cele trei volume din „Istoria românilor” (I. ”De la fondarea Romei până la căderea Imperiului Roman de Apus”; II. ”De la căderea Imperiului Roman de Apus până la luarea Constantinopolii prin turci”; III. ”De la căderea Constantinopolii până în zilele noastre”; 1853-1857) şi ”Elemente de istorie şi biografii pentru clasa II a şcolilor primare din Moldova”; 1856). A tradus unele manuale străine de filosofie („Manual de filosofie”, de A. Delavigne, 1846; „Manual de filosofie şi literatură filosofică”, de W.T. Krug, 1847), contribuind astfel la formarea terminologiei filosofice în limba română.
Activitate politică
În domeniul istoriei, a continuat tradiţia Şcolii Ardelene, inaugurând, alături de Bălcescu şi Kogălniceanu, studiul sistematic al istoriei naţionale („Brevis conspectus historiae Romanorum in utraque Dacia de gentium”, 1846; „Temişiana sau Scurtă istorie a Banatului temişian”, 1848; „Die Romanen der osterreichischen Monarchie” – trei volume, 1849-1851; „Documente istorice despre starea politică şi ieratică a românilor din Transilvania”, 1850 ş.a.), întocmind totodată şi o hartă a Daciei („Charta ţărilor române cunoscute mai înainte sub numele de Dacia”).
Activitatea sa politică a constat în participarea directă la Revoluţia de la 1848-1849 din Transilvania. Astfel, a colaborat la redactarea programului revoluţionarilor români ardeleni, citit chiar de el la Marea Adunare de pe Câmpia Libertăţii de la Blaj. După înfrângerea revoluţiei, a militat pentru Unirea Principatelor.
A murit la 25 februarie 1881, la Bucureşti.