Eminescu intervenea, în august 1872, pe lângă Titu Maiorescu pentru Toma Micheru.
Îl va susține și după revenirea lor în țară, cu scurte cronici despre concertele date de Micheru.
Concertul din 30 ianuarie 1877:
„Astăzi în 30 ianuarie va avea loc în sala Conservatorului concertul dat de violonistul Th. Micheru (artist român), cu concursul binevoitor al D-lui G. Scheletti. Programa e următoarea: No. 1 Beethoven. Sonata (în A-dur ) pentru piano şi violină. No. 2 I. Artôt. Fantazie briliantă. No. 3 Mendelssohn. Adagio. No. 4 a) Micheru. Nocturnă pentru violină singură. b) Iubirea (romanţă ). c) Dorul (romanţă ). d) Hora Floricica (cu acompaniament do piano). No. 5 Beethoven. Romanţa (în F-dur ). No. 6 Alard. Fantazie de concert. Preţurile locurilor: Locul l-i 10 franci, locul al 2-lea 5 franci. Biletele se pot capata la magazinul de muzică la d-nii Hirsch şi Fincke şi în sara de concert la casă.” (Mihai Eminescu, „Curierul de Iași”, 30 ianuarie 1877)
„Violonistul român Toma Micheru se întoarce din capitala Basarabiei ruseşti, unde au dat cu deplin succes două concerte şi au conlucrat la un al treilea, în folosul şcoalei luterane de-acolo. În oraşul nostru, unde din repeţitele sale producţiuni publicul s-a ‘nvăţat a-l iubi, va da după cât auzim un concert în sala palatului, la 30 martie curent. Programul va fi de astă dată compus din următoarele piese: 1) Spohr, Concert (D-mol ); 2) Beethoven, Romanţă; 3). Chopin, Nocturnă; 4). Beethoven, Adagio op. 30; 5). Alard, Fantazie de concert.” (Mihai Eminescu, „Curierul de Iași”,18 martie 1877)
Concertul din 30 martie 1877:
„Deşi concertul d-lui Toma Micheru va avea loc în 30 martie, adică abia peste o săptămână, totuşi mare parte din bilete s-a desfăcut de pe acuma, fără ca să se fi tipărit chiar anunţurile pentru concert. Artistul român a avut oarecare greutăţi până să se facă cunoscut publicului iaşan, dar astăzi dorinţele sale sunt aproape întâmpinate, atât prin înrâurirea talentului său de executor, cât şi prin simţământul foarte natural al publicului că trebuie să susţină pe un artist român mai mult decât pe concertiştii străini care în calea lor rătăcitoare se opresc şi prin oraşul nostru.” (Mihai Eminescu, „Curierul de Iași”, 23 martie 1877)
„Alaltăieri violonistul nostru d. Toma Micheru a dat concertul său în sala palatului înaintea unui public relativ destul de numeros şi ales. Toate piesele esecutate s-au bucurat de un succes neîndoielnic.” (Mihai Eminescu, „Curierul de Iași”, 1 aprilie 1877)
Pe 19 decembrie 1884, „România liberă” anunța un „concert dat de violonistul Toma Micheru cu concursul bine-voitor al d-șoarei Charlota Leria și al d-lui Franz Wiest”. Din „program”, T. Micheru „esecuta”: concert, introducție, adagio și finale de Max Bruch; Nocturn de Chopin-Saraste; Balada și polonesa de Vieux-temps (19 decembrie 1884, p. 3).
În 1886, ziarul „Patria” relata despre concertul lui Micheru din salonul dnei Răznovanu: suntele scoase „din vioară sunt clare ca şi cănd ar fi produse de resunetul unui cristal. Arcuşul său dă o dulceață nespusă, exactitatea notelor aşa de greu de păstrat totdeuna în poziţiile înalte, nu a dat de greș nici o singură dată”. Iar pe lângă aceste însușiri tehnice, „o adăncă simţire, care pătrunde și electrizază pe auditor” susținea interpretarea sa. „De admirat este însă – scria „Patria” – uşurinţa fenomenală cu care execută cele mai orele bucăţi, precum de esemplu, finalul în triluri, game şi ovațiuni pianisime în posiţiile cele mai înalte; nocturna lui Chopin şi acel incă mult mai greu «Poloneza lui Vieuxtemps»” (11 februarie 1886).
În 1887, Micheru concerta la Constantinopol: „Mai multe persoane au auzit Lunea trecută de d. Toma Micheru, la Legațiunea Română. Impresiunea făcută cu această ocasiune asupra auditorului de arcușul violonistului, a fost foarte favorabilă. Cântul vioarei d-lui Micheru este d’o bogăție d’o puritate incomparabilă. (…) Cântarea lui este remarcabilă prin lărgime, ton și pasiune, după cum esecutarea sa este remarcabilă prin claritatea și puritatea de instrucțiune. Ca artist de salon, este escelinte, ne rêmâne acum a’l auzi într’un concert public” („România liberă” din 15 februarie 1887).
În 1891, deși anulase o serie de concerte („Voința națională” din 19 februarie 1891), ziarul „Lupta” anunța, pe 26 decembrie, un concert dat „de cunoscuta pianistă d-na Maria Taban născută Chefaliady, cu bine-voitorul concurs al virtuosului nostru violonist Toma Micheru” („Lupta” din 2-3 decembrie 1891, p. 1). În același an, Micheru oferă suma de 300 de lei „produsă din concertul dat de D-sa, în scop dʼa se crea un fond pentru înființarea unei școli în Slănicu-Nou, din județul Bacău” („Lupta” din 26 februarie 1891).
În 1892, i se acordă medalia Bene-Merenti („Lupta” din 31 mai 1892).
(va urma)
– Ala Sainenco, Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu”
