Constantin Gane (27 martie 1885, Botoșani – 12 aprilie 1962, Aiud, județul Alba) a fost un prozator și un memorialist român.
Gane se trăgea din vechea familie a Găneștilor, una dintre primele familii care au descălecat – cu Bogdan – din Maramureș în Moldova. Potrivit acestuia, străbunica lui dinspre mamă ar fi fost, Anastasia Vasile Greceanu (1797-1859), cea care l-ar fi inspirat pe scriitorul Vasile Alecsandri pentru celebrul personaj „Coana Chirița”. Gane a absolvit, în 1903, Liceul „A.T. Laurian” și a făcut studii de drept în Germania, unde își ia și doctoratul, la Rostock, în 1910. Dup ce s-a întors în țară, a fost, vreo 15 ani, avocat la Botoșani și București. A participat în 1913, ca voluntar, la campania militară din Bulgaria, iar mai târziu la războiul din 1916-1918.
În 1940 și 1941 a fost ambasador la Atena, și s-a preocupat, printre altele, de drepturile românilor macedoneni.
Proza
A publicat proză (îndeosebi cu subiect istoric), articole, note și cronici, corespondență, însemnări de călătorie, piese de teatru, fragmente de roman, în “Epoca”, “Politica”, “Universul literar”, “Curentul”, “Cele trei Crișuri”, “Convorbiri literare”, “Revista Fundațiilor Regale”, “Luceafărul”, “Flacăra”. În 1937 a înființat și condus revista “Sânziana” (București). A ținut conferințe și a avut, între 1929 și 1937, o serie de intervenții radiofonice pe teme istorice, culturale sau literare (Primul proces al lui Kogălniceanu, Dimitrie Cantemir, Romanul lui Ștefan Zweig, ciclul Domnițele române etc.). În 1934 a devenit membru al Societății Scriitorilor Români.
Memorialist de război
Ca memorialist de război, Gane s-a remarcat prin sinceritatea notațiilor și accentul patriotic. Prima lui carte câștigă în interes grație descrierii detaliate pe care „fostul holeric” a dedicate-o tuturor etapelor bolii contractate pe câmpiile bulgare. Cu o pană mai nuanțată sunt consemnate impresiile de călătorie din întâmplarea cea mare (1927), unde scriitorul se abandonează, nu o dată, reveriei provocate de însemnele istoriei românești sau a altor meleaguri. Egiptul și mai ales Grecia incită, prin vestigiile lor, la incursiuni livrești sau popasuri mitologice, precum și la reflecții nu lipsite de miez.
În anul 1949, Constantin Gane a fost condamnat la închisoare timp de mai mulți ani. Din nefericire, acesta și-a găsit sfârșitul tot în închisoare, pe 12 aprilie 1962, la Aiud. Despre aceste ultime momente, George Ungureanu a spus următoarele: „Într-o seară, după numărătoare, [Alexandru Mironescu n.n.] intră în legătură, prin țeavă, cu Constantin Gane, aflat în celula de sub noi, la etajul unu. Acesta era pe sfârșite, de abia își mai trăgea sufletul. Suferea de spondiloză. – Domnilor, ne zise profesorul, de abia pâlpâie viața în el, e pe sfârșite! Nu mult după aceasta, Constantin Gane, cu un ultim efort, s-a ridicat la geam și a strigat printre jaluzele:
«Aici este Constantin Gane. Să știți că mor în pușcăria asta nevinovat!»”, potrivit radiorenașterea.ro.
Trupul lui Constantin Gane a fost aruncat în groapa comună de la Aiud, cântărind în acele momente doar 35 de kilograme.
