Alte neînţelegeri de hotar existau între moşia Costeşti, a Mănăstirii Doamnei şi Necşenii negustorului supus austriac Theodor Musteaţă. În final, Theodor Musteaţă este dat rămas, el trebuind să dea mănăstirii contravaloarea veniturilor necuvenite, dobândite prin exploatarea acelui loc din moşia Costeşti. La 6 mai 1814, Departamentul Pricinilor Străine al Moldovei scria Agenţiei Cezaro-Crăieşti din Iaşi, al cărei supus era Musteaţă, că este de acord cu cererea acesteia de a-i trimite pe vornicul Manolache Dimache şi pe aga Andronache Donici la hotărâtura mai multor moşii ale lui Musteaţă. Cât despre solicitarea acestuia de a se reveni asupra ţidulei de sultan mezat a moşiei Costeşti, anume specificându-se în ea că o parte din satul Costeşti de la câmp ar putea fi, de fapt, a moşiei Necşeni, caz în care nu va putea fi cumpărată, Departamentul Pricinilor Străine îi răspunde, prin intermediul Agenţiei austriece din Iaşi, că e prea târziu să se modifice acea ţidulă, dar că după ce se va încheia mezatul, dacă se va constata după hotărâtură că într-adevăr o parte a moşiei Costeşti aparţine de fapt Necşenilor, se vor lua măsurile cuvenite. La 27 ianuarie 1815, soborul mănăstirii Ruşi, de la muntele Athos, dă doamnei Smaranda Callimachi zapis pentru moşiile ce aparţinuseră mănăstirii şi pe care aceasta le cumpărase de la mezat. Cu o îndrăzneală pe care i-o dădea, fără îndoială, calitatea sa de sudit austriac, Theodor Musteaţă nu pregetă să se judece cu doamna Callimachi, al cărei soţ era chiar domnul de atunci al Ţării Moldovei, invocând o pretinsă împresurare de hotar a Necşenilor săi dinspre Costeştii Smarandei Callimachi. La 19 aprilie 1815, Scarlat Callimachi voievod întărea doamnei sale, Smaranda, cumpărarea la mezat a acestor trei moşii, vechil al doamnei pentru el fiind Constantin Paladi hatman, ginerele său. Ceea ce intrigă este faptul că aproape imediat ce a cumpărat aceste moşii, doamna le-a şi scos, din nou, la vânzare. Astfel, la 16 iulie 1815, Vornicia de aprozi adevereşte că s-au împlinit formele şi s-au vândut la mezat moşiile Costeşti, Livada şi Mănăstirea Doamnei, ale Smarandei Callimachi, cumpărător fiind vel vistiernicul Iordache Roset. Printr-un zapis din 23 decembrie 1815, doamna Smaranda Callimachi adevereşte această vânzare a moşiilor ce le cumpărase de la mănăstirea Ruşi, pentru ca la 3 ianuarie 1816 domnul Scarlat Callimachi, soţul său, să întărească printr-un hrisov această vânzare, de pe urma căreia doamna se alesese cu frumoasa sumă de 282.000 lei. Un profit excelent, ținând cont de faptul că, numai cu un an înainte, Smaranda Callimachi dăduse pe acele moșii o sumă mult mai mică, anume 191.950 lei.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
