„Este cam stângaci în tot ceea ce face”, „are dreptate”, merge drept înainte”, „e o priveliște sinistră”, „are o mare dexteritate”, „ambidextru”, „sinistrat”, „direcție”, „trasează o dreaptă”, „partide și ideologii de stânga și de dreapta” etc. Expresii sau simple cuvinte, unele aparent fără legătură între ele, de fapt toate au în comun două cuvinte: stâng/a, drept/dreapta. O bună parte dintre termeni și evoluția ulterioară a lor se pot explica plecând de la două cuvinte franceze medievale, „dextre”, respectiv „senestre”, însemnând „dreapta”, respectiv „stânga”. Prin secolul al XV-lea, din motive necunoscute, francezii au înlocuit acești termeni cu „droite” – „dreapta”, respectiv „gauche”-„stânga”. Revenind la termenii inițiali, ei au fost împrumutați în franceza medievală din latineștile „dexter” (care se află pe partea dreaptă) și „sinister” (care se află pe partea stângă). „Dexter” vine și din latinescul „directus = care este în linie dreaptă, iar în limba română există arhaismul „dirept-derept” – drept, derivat din „directus”. Cât despre cuvântul „stâng”, se pare că ar proveni din latinescul „stanco”, însemnând „obosit”. Cum s-a ajuns de la „dextre” și „senestre” la conotații atât de diferite în limba română și nu numai, conotații pozitive pentru dreapta și negative pentru stânga? O practică străveche orientală, preluată mai târziu de către romani, era ornitomanția, adică interpretarea zborului păsărilor. La romani, acest lucru îl făceau augurii, la care m-am referit într-un articol anterior. Stând cu fața spre nord, aceștia eliberau păsări precum șoimi, ulii, vulturi, iar dacă acestea zburau spre răsărit, corespunzător direcției din dreapta, semnul era considerat de bun augur. Dacă, însă, păsările alegeau să zboare spre apus, adică spre stânga augurului, semnul era considerat nefast, nefavorabil, de prost augur, prevestind nenorocirea. Spre sfârșitul secolului XV, termenul „sinister-senester” este deja echivalat cu diavolul. Celălalt termen, „dexter” a derivat, prin latinescul „dexteritas = pregătire, îndemânare, prosperitate”) cuvântul „dexteritate = abilitate, îndemânare, dibăcie”. În evul mediu, dexteritatea desemna abilitatea manuală, abilitatea folosirii mâinilor, pricepere fizică în general. Stânga și dreapta au și conotații religioase. În Capitolul 25, verseturile 31-46 din „Evanghelia după Matei”, apare „Pilda oilor și a caprelor”, o metaforă a atotputerniciei Lui Dumnezeu. La Judecata de Apoi, cei din dreapta Mântuitorului vor fi cei binecuvântați de Dumnezeu și vor veni la viața veșnică, iar celor din stânga li se va spune: „Depărtați-vă de mine, blestemaților, în focul veșnic, care este pregătit de diavol și îngerii lui”. Din nou, stânga este a diavolului și considerată funestă, ceea ce a făcut ca, în limba română, „sinistru” să însemne „groaznic, înspăimântător, oribil, dezastru, calamitate”, iar „sinistrat” „persoană care a suferit pagube însemnate în urma unui dezastru”. Prin tradiție, la o bună parte dintre popoarele lumii, locul din dreapta gazdei este cel rezervat oaspetelui/oaspeților de seamă. Copii fiind, unora dintre noi li s-a dat peste mână, de către părinți sau doamna învățătoare, atunci când mâna cu care încercam să scriem era stânga. Vă amintiți, nu? În același timp, despre cei care folosesc la fel de bine mâna stângă și cea dreaptă se spune că sunt ambidextri. Plecând de la Franța revoluționară, termenii de stânga și dreapta au căpătat conotații politice, în funcție de dispunerea partidelor în Adunarea Națională în raport cu regele. Locul din dreapta suveranului (dreapta având conotații pozitive) era ocupat de către regaliști și partidele care îl susțineau pe acesta, în timp ce în stânga (ale cărei conotații erau negative) fuseseră așezați cei care se opuneau regelui. La mijloc erau nehotărâții, cărora li se spunea, cu dispreț, „mlaștina”. Plecând de la această realitate, termenii stânga și dreapta au fost folosiți, treptat, pentru a desemna curentele politice. Până la urmă, se pare, stânga și dreapta sunt relative, totul depinde de poziția privitorului, stânga unuia însemnând dreapta celuilalt și invers.
Împărțirea blazonului heraldic. : Dexter la dreapta purtătorului (stânga privitorului), poziția de onoare; Sinister la stânga purtătorului (dreapta privitorului), indică nelegitimitatea.
Aversul Marelui Sigiliu al SUA, adoptat de Congresul Continental la 20 iunie 1782, reprezentând vulturul chel care în gheara stângă ține ramura de măslin, simbol al păcii, în timp ce în gheara dreaptă strânge săgețile, simbol al războiului. Ramura de măslin și săgețile arată că SUA doresc pacea, dar sunt pregătite de război. Vulturul are capul întors spre dreapta, spre ramura de măslin, simbolizând preferința pentru pace. Scutul este împărțit în 13 bucăți, câte 13 sunt frunzele și fructele ramurii de măslin, săgețile, stelele albe pe fondul albastru al crestei ce străpunge, deasupra capului vulturului, Gloria și norii. Cifra 13 face referire la cele 13 colonii inițiale americane.
Clivajul clasic politic dreapta-stânga. La extrema stângă comunismul, la cea dreaptă fascismul. Socialismul, respectiv conservatorismul, reprezintă stînga, respectiv dreapta clasice, toate întâlnindu-se în liberalism, care are valori și de stânga și de dreapta.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
