Grigore N. Lazu a colaborat la mai multe reviste ieșene, dar nu a publicat niciodată în „Convorbiri Literare”, rupându-se de junimiști la puțin timp după ce fusese invitat la Iași. Despre Grigore Lazu s-a scris însă în paginile „Convorbirilor”.
În nr. 11 din 1 noiembrie (anul XXXI), „Convorbirile” semnalau apariția, în același an, la editura bucureșteană „România Musicală”, a volumului Ultime raze. Poesii de N. Lazu. Prezentarea structurii volumului – „Volumul acesta de versuri este împărțit în șapte părți, după numele localităților pe unde autorul și-a găsit inspirația: Piatra, Hangu, Schitul Durău, Iași, Piatra, Hangu, Piatra, fie-care despărțitură conținând de la zece până la patruzeci de bucăți” – e urmată de ironizări pe seama textelor sau a autorului, indicându-se și sursele evidente ale „inspirației” – Eminescu și Coșbuc:
„Multe lacrimi în de seară
Spre odihnă se adună;
Suflă vînt de primăvară
Noapte bună!”
„Lin molidul se frămîntă
Bate vint de luminiș,
Ear din smidă, din tilhiș,
Eată echo, se avîntă
Pe furiș”.
„N’am voi însă în ori-ce caz, ca «Ultime raze» sa fie ultimele scînteeri ale geniului d-lui Lazu; ar fi o pierdere colosală pentru amatorii de distractie”, încheie Demetrius „criticile și analizele” (p. 1057). Acesta a fost totuși singurul volum de poezie editat de Grigore Lazu, deși poezii a mai publicat în diverse reviste. Ca poet, Grigore Lazu va rămâne aproape necunoscut: poezia sa e considerată „monotonă și intimistă, care nu se remarcă decât prin reducerea la un nivel comun a unor motive eminesciene. Anumite refrene amintesc de Coșbuc, poetul atacat de Lazu” (Dicționarul literaturii române de la origini pînă la 1900, București, 1979, p. 491).
Pe Coșbuc, Lazu îl atacase chiar la apariția primului volum, Balade și idile, în 1893, acuzându-l de plagiat în broșura Adevĕrul asupra poeziilor d-lui Gh. Coşbuc. Respus Românului Literar, de Grigori N. Lazu (Iaşi, Tip. Petru C. Popovici, 1893). Broșura va provoca un adevărat scandal în epocă. Lui Lazu îi va răspunde D. Evolceanu, în „Convorbiri Literare”, cu un studiu elogios despre Coșbuc. Pe Lazu îl vor susține Vlahuță și Iorga. („D-l Lazu a tradus unele din originalele care au servit d-lui Coșbuc, și le-a recunoscut îndată” – scrie N. Iorga în „Pagini de tinerețe”, I, București, 1968, p. 316.)
L-a avut susținător și pe Xenopol, dar nu în scandalul cu Coșbuc: „În rândul celor sfătuiți să publice în «Colecțiunea Șaraga», trebuie să-l socotim și pe Gr. Lazu, publicist și advocat din Piatra Neamț. Pildă de celebritate trecătoare, Gr. N. Lazu, astăzi prea puțin cunoscut, a stârnit vâlvă pe vremuri, când a învinuit pe Coșbuc de plagiat (…)
Dar erudiția lui Lazu nu poate fi pusă la îndoială, ba Xenopol era încredințat și de talentul autorului (…)
Lazu a publicat în «Colecțiune» (numerele 24, 25), «451 Traduceri Libere și Imitațiuni de Poezii Antice și Moderne din Orient și Occident», prefațate elogios de A.D. Xenopol.
Traduceri din literaturile indiană, chineză, ebraică, arabă, persoană, turcească, elenă, latină, franceză, italiană, spaniolă, engleză, portugheză, americană, germană, finlandeză, norvegiană, poloneză, slovenă, ruteană, ucraineană, sârbească, grecească, maghiară, țigănească, maghiară, țigănească – ele impresionează cel puțin prin poliglotismul publicistului” (I. Massoff, Strădania a cinci generații. Monografia familiei Șaraga, București, 1941, p. 44-45).
Și „poliglotismul„ lui Lazu însă e îndoielnic, întrucât majoritatea textelor le-a tradus prin intermediul limbii germane (Dicționarul, p. 491).
Ala Sainenco, Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii Mihai Eminescu