Chiar dacă nu s-a încetățenit în limba română expresia despre care va fi vorba în cele ce urmează, ea este folosită de către unii concetățeni, personal având prilejul de a o auzi de la un prieten stabilit de peste zece ani în Anglia, cu prilejul uneia dintre revederi. Discuția noastră de acum câțiva ani se referea la posibilitatea ca Regatul Unit să părăsească UE, lucru petrecut între timp. „Îmi voi mânca pălăria dacă se va întâmpla asta”, a spus, la un moment dat, prietenul meu, ferm convins că acest lucru nu va avea loc și, implicit, nu va fi nevoie să-și mănânce, la propriu, pălăria pe care, de altfel, nici nu o purta. Care să fie originea acestei expresii, foarte populare în rândul locuitorilor britanici? Toate indiciile conduc spre epoca lui Carol al II-lea Stuart, rege al Angliei între 1660-1685, un personaj pe cât de controversat, pe atât de studiat, deopotrivă de către elevi, studenți și cercetători, în contextul, mai larg, al revoluției engleze și al evenimentelor ce au urmat acesteia, „Restaurația Stuarților”. „Voi mânca pălăria lui Old Rowley dacă nu se va întâmpla asta” era o zicală populară în Anglia din timpul Restaurației și de după această perioadă. Cine era Old Rowley și cum s-a ajuns la această zicală ce rezistă și astăzi printre englezi? Ei bine, aceasta a fost porecla populară pe care i-au atribuit-o supușii regelui lor, Carol al II-lea. Acesta era un pasionat fervent al curselor de cai, pe care le-a reintrodus în regat după 1660, el însuși participând, ca și concurent, la multe dintre concursurile hipice, motiv pentru care acestea au mai fost numite „sportul regilor”. Old Rowley era porecla armăsarului preferat al regelui, iar acesta avea reputația de a fi extrem de focos, fiind ceea ce se numește un „armăsar de montă”, extrem de căutat pentru calitatea deosebită a exemplarelor rezultate în urma împerecherii cu el. Prin urmare, „Old Rowley” a devenit o poreclă extrem de populară, chiar măgulitoare, pentru regele Carol al II-lea, el însuși cunoscut ca un curtezan cu multe întâmplări galante, având cel puțin 14 amante cunoscute, cu care a avut 14 sau 15 copii ilegitimi, deși recunoscuți. Numai de la una dintre amante, Barbara Villiers, a avut cinci copii. Influența acestei metrese asupra lui Carol al II-lea era atât de mare încât ea mai era numită „regina neîncoronată”. Se spune că regelui i se compusese și o baladă, foarte populară, „Balada lui Old Rowley the King”, iar într-una din zile o tânără curtată intens de rege fredona, în apartamentul ei din palatul regal, această baladă când cineva i-a bătut la ușă. La întrebarea ei, „Cine e acolo?”, regele i-a răspuns, cu simțul umorului care-l caracteriza: „Chiar Old Rowley, doamnă”! De ce expresia se referă la pălărie și nu la altă piesă vestimentară, pantofii, mantia, mănușile etc.? Se știe că ținuta regelui era una fastuoasă, iar cea mai extravagantă componentă era formată din pălăriile preferate, făcute din catifea, împodobite cu catarame din aur și pietre prețioase și mănunchiuri impresionante de pene. Era imposibil să mănânci o asemenea pălărie, ceea ce a dus la răspândirea acestei zicale. Și pentru a încheia într-o notă veselă, să amintim că au existat persoane care și-au respectat promisiunea, mâncându-și pălăria după ce previziunea lor nu se îndeplinise. Cu prilejul alegerilor generale din 2015, din Marea Britanie, lordul englez Paddy Ashdown, unul dintre liderii Partidului Liberal Democrat, a afirmat la o emisiune, la BBC, că își va mânca pălăria dacă sondajul de la ieșirea de la urne, care anunța un eșec major al partidului său, se va adeveri. Rezultatul de după închiderea urnelor a confirmat pronosticul, așa încât a doua zi, într-o nouă emisiune, cei de la BBC i-au oferit politicianului un tort de ciocolată reprezentând o pălărie, tort mâncat ulterior de către acesta.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
Statuie din ceară, în mărime naturală, a regelui Carol al II-lea Stuart. Este realizată în 1686 și adăpostită, astăzi, în capela Islip din Westminster Abbey. Se poate observa lesne extravaganța pălăriei pe care o purta regele. În catedrală se află și mormântul lui Carol al II-lea