„Socotiala piste tot a moşiei m<ă>n<ăstirii> Sv<â>n<tul> Nicolae, care loc măsurându-să fălceşte, din apa Dresleucii până în Drumul Furilor, cuprinde 4355 fălci, 7 prăj<ini> şi să împarte cum mai gios să arată şi precum să află astăzi stăpânindu-să”.
Urmează prezentarea detaliată a măsurii vetrei târgului, a mahalalelor, a satelor mănăstirii, Răchiţi, Cişmea, Teascu şi Popăuţi, a imaşurilor, ţarinilor şi fânaţurilor. Acest fânaţ se împărţea astfel: 54 de fălci (81 ha) la nouă preoţi, 12 fălci (18 ha) la doi diaconi, alte 12 fălci la doi psalţi, 18 fălci (27 ha) la 3 dascăli, 780 fălci (1170 ha) la cei 260 „lăcuitori ce să află în tuspatru satele, birnici şi scut<elni>ci şi 259 fălci şi 16 prăjini (circa 390 ha) fânaţul mănăstirii. Aşadar, preoţilor şi celorlalţi slujitori ai mănăstirii le reveneau exact câte 9 ha, în timp ce locuitorilor celor patru sate ale mănăstirii câte 4 ha şi jumătate de locuitor. Din cele 4355 fălci şi 7 prăjini, reprezentând tot hotarul împreună cu vetrele târgului şi ale celor patru sate (circa 6530 ha), 566 de fălci şi 9 prăjini (cam 850 ha) reprezentau suprafaţa ocupată de vatra târgului, a mahalalelor şi a celor patru sate, restul de aproape 5700 de ha rămânând loc de hrană, din care 1683 fălci şi 16 prăjini (circa 2525 ha) „ce au târgoveţii imaş şi arături”, 1726 fălci şi 24 de prăjini (cam 2590 ha) „asămine ce au satele toate imaş, arături şi fânaţuri” şi 379 fălci şi 37 de prăjini (adică vreo 585 ha) „ce are astăzi m<ă>n<ăstirea> arături şi fânaţ, care analogi sîntu pe tăt locul de hrană ce este pe moşie m<ă>n<ăstirii>, abie are la zăce falce, una pentru trebuinţa sa”. „Şi fiindcă târgoveţii nu mai fac acum cerire pentru strâmtorire locului, ce s-au întors a cere toată moşie întru a lor de veci stăpânire, rămâne pentru acest fel de pretenţe să să giudece la cinstitul Divan. Iar pentru imaşul târgoveţilor, mie mi se pare a fi îndestul pentru suma vitelor ce au; dacă însă vor lipsi de pe imaşul târgului vitele ce neguţitorii jidovi şi alţii, făcând velniţă în vite, de le îngraşă la velniţă, păscându-le zioa pe imaşul târgului, căci pentru ordănar, unde nu sunt vite de negoţ, la cele mai multe locuri să socotesc trei vite la o falce de imaş, precum şi însăşi satele m<ă>n<ăstirii> Păpăuţi, Cişmeaoa şi Răchiţile nu au mai mult decât 108 fălci imaş, care analog găsându-să pe vite vii încă mai mult decât trei vite la falce şi le agiunge, asămine dar şi târgoveţilor le va fi îndestul imaşul de 1543 fălci (circa 2315 ha, n.ns.), socotindu-să câte două vite de falce a târgoveţilor şi câte o vită de falce a trăguitorilor ce vin pentru alijveriş, cu toate că nu este de unde să li să mai sporiască de pe moşie m<ă>n<ăstirii>, de vreme ce să dovedeşte că la 10 fălci, una abia rămâne pentru trebuinţa m<ă>n<ăstirii>, undi i s-ar cuvini a ave o a trie parte din toată moşie, macar că târgoveţii mai cer şi altă bucată de loc de pe moşie Mănăstirii Doamnii, aproape ca la 200 fălci, supt cuvânt că şi ace moşie este luată tot din locul târgului şi că ar fi avut-o imaş până la 1813, iar de atunce, de când au vândut m<ă>n<ăstirea> Rusicon ace moşie, li s-ar fi oprit ace bucată de loc. Iar dacă ei voesc a-şi lăţi imaşul piste rânduială, să să învoiască cu stăpânul aceii moşii.
Iar pentru acei ce au prins locuri de casă, de grădini sau de vii pe moşie m<ă>n<ăstirii> şi câţi de acum înnainte vor cuprinde împregiurul târgului, dreptate o agiută pe m(ă)n(ăstire) a cere de la toţi o alcătuire în scris cu aşezare de bezmăn, şi numărând stânj<enii> lor ce au cuprins şi coprind şi astăzi. Dar fiindcă târgoveţii întru nimică nu voescu a să alcătui cu m<ă>n<ăstirea>, atât pentru aceasta, cât şi pentru alte dreptăţi legiuite, pe obiceiu pământului, rămâne a face cerire de la stăpânire şi mai vârtos pentru câtă parte di moşie să cuvinea a opri pentru mănăstire […] 1820 iulii 10”.
Dicționar de termeni istorici
-Falce: Spre sfârşitul secolului al XVIII-lea, falcea moldovenească avea „80 de prăjini fălceşti”, iar la începutul secolului al XIX-lea i se fixează suprafaţa la 320 de prăjini pătrate (80×4) sau 2880 stânjeni pătraţi (240×12), ceea ce însemna circa 1½ ha
-Prăjină: De obicei în Moldova avea trei stânjeni, adică 6,69 m; prăjina fălcească avea, în 1839, 36 de stânjeni pătraţi, aproximativ 180 de m2 . La început, prăjina era confecţionată dintr-o nuia sau stinghie, mai târziu dintr-o prăjină marcată la capete cu pecetea domnească.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
