Iată dar că nu rămâne îndoială că şi Tătăraşii şi locul dimpregiurul târgului sânt de veci date danie cu loc cu tot, întreg hotar ce să cuprinde din sămne în sămne mănăstirii. Apoi, la let 7262 noe<m>vr<ie> 1 (1753, n.ns.), D<omnul> Matei Ghica v<oie>v<o>d, prin două hrisoave a Domniei Sale, tot dintru o zi făcute, întăreşte toate milele şi afierosirile a D<omnului> Constantin Racoviţă v<oie>v<o>d, cu unul vrând să întărească testamentul mănăstirii şi închinare la Sv<ân>t<a> Patrierhie cuprinde hrisovul cel dintâiu a D<omnului> Racoviţă întregu, şi pentru aceia să pomeneşte şi de dijmurile de pe locul dimpregiurul târgului, iar nu să poate socoti că pentru că zice de dijmurile dimpregiurul târgului într-acest hrisov, a lăsa acel loc iarăşi domnesc sau a târgului, cum prin al doile hrisov, tot dintr-o zi cu acela, cuprinde iarăşi la un loc într-un hotar şi moşie Tătăraşu şi locul dimpregiurul târgului şi întăreşte stăpânire m<ă>n<ă>stirii pe amândouă, deopotrivă ca pentru o moşie, numai zice, afară di vatra târgului; şi într-acest loc unde zice de vatra târgului să vederat şi tocmit acest hrisov. Iar pe cât să poate giudeca, atât din noima di mai sus, cât şi din negreaţa cernelii, să înţălegi fără îndoire că însuşi scriitorul hrisovului greşind au tocmit atunce când s-au scris, căci de s-ar socoti că au urmat vrun vicleşug şi că au fost zis afară din locul târgului sau alt cuvânt nici noima nu lasă, iar nici loc altu nu mai rămâne necuprins în sămnele hotară afară de vatra târgului. Apoi, la let 7265 avgust 16 (1757, n.ns.), D<omnul> Scarlat Ghica v<oie>v<o>d asemene întăreşte testamentul m<ă>n<ăstirii> şi închinare la Sv<â>n<ta> Patrierhie cu toate milele, fără însă a pomeni nimic pentru dejma de pe locul dimpregiurul târgului. Şi la 7266 noe<m>v<ri>e 1, cu alt hrisov, întăreşte în stăpânire m<ă>n<ăstirii> tot locul cu tot hotarul, fără a mai face osăbire între Tătăraşi şi între celălalt loc dimpregiurul târgului, ca pe o driaptă moşie a m<ă>n<ăstirii>. Apoi iarăşi, la 7267 ghenar<ie> 8 (1759), D<omnul> Ioan Theodor (Callimachi, n.ns.) v<oie>v<o>d şi la let 7272 sept<em>v<rie> (1763), D<omnul> Grigorie Ioan (Callimachi, n.ns.) v<oie>v<o>d, prin hrisoavele ce dau, asămine întăresc hrisovul de aşezământ al mănăstirii şi închinare la Sv<â>n<ta> Patrierhie cu toate milele, numai de dejma de pe locul de pe locul dimpregiurul târgului nimic nu mai pomenesc, căci îndestul s-au legiuit prin trei hrisoave de la luminaţi domni de mai înainte stăpânire mănăstirii pe tot locul dimpregiurul târgului, împreunat cu Tătăraşi ca pe o dreaptă moşie a m<ă>n<ăstirii>; şi nici alt hrisov de întăritură pe moşie n-au trebuit a lua mănăstire.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
