Romulus, întemeietorul Romei, vrând să dea poporului său un nou calendar, a împărțit anul în zece luni a câte 30 de zile, dedicând prima dintre aceste luni zeului Marte, din care romanii considerau că se trag. Acest an, de zece luni, nu era nici solar, nici lunar, fiind cunoscut de-a lungul istoriei ca „anul marțial”. În jurul anului 700 î. Hr. regele Numa Pompilius, succesorul lui Romulus, a adăugat acestui an lunile ianuarie și februarie, stabilind începerea anului în ziua de 1 ianuarie. În Franța medievală, anul începea de Paște, mai bine zis în Sâmbăta Mare, după binecuvântarea lumânării pascale, acest lucru perpetuându-se până la promulgarea edictului lui Carol al IX-lea, în 1567. Marte încarna forța brutală, fiind venerat de toate popoarele antichității. Zeu al războiului, fiul lui Jupiter și al Junonei, el avea, sub numele de Ares, altare în toate orașele grecești. Se spune că Marte, citat în fața tuturor zeilor de către Neptun, pe al cărui fiu îl ucisese, a fost achitat de către judecătorii adunați pe un deal din preajma Atenei. În amintirea acestui fapt memorabil, grecii au dat tribunalului lor, instalat chiar pe locul unde fusese achitat Marte, numele de Areopag, care înseamnă Dealul lui Ares – echivalentul grec al lui Marte. Numele lui Marte a fost dat, mai târziu, unei zile a săptămânii, marți, uneia dintre planete – Marte, în timp ce în evul mediu fierul, cel mai comun metal din care se confecționau armele, era asociat cu planeta Marte, cu masculinitatea și soliditatea. Luna martie era reprezentată, la romani, de către un bărbat îmbrăcat în blană de lup, trimitere către Lupoaica ce-l hrănise pe Romulus. Cocoșul, simbol al vigilenței, era dedicat lui Marte, Acest zeu era uneori confundat cu zeița Bellona, care avea un templu celebru la Roma. În vechime, acolo erau primiți generalii victorioși, ambasadorii altor state cărora nu le era permis accesul în oraș, iar în fața templului era o coloană, numită coloana de război (columna bellica), reprezentând teritoriul non-roman, în care Vestitorul, adică persoana publică însărcinată cu declararea războiului, arunca o suliță, pentru a anunța că războiul tocmai fusese decis. Preoții Bellonei, așa-numiții „bellonares”, celebrau sărbătorile dedicate zeiței prin ritualuri masochiste, străpungându-și brațele și picioarele cu săbiile și oferindu-i zeiței sângele care țâșnea. Aceste sărbători erau pe 24 martie, acea zi fiind numită în calendar „Ziua sângelui”. Se spune că la Roma, în timpul domniei lui Numa Pompilius, în al 44-lea an de la întemeierea orașului, o piatră în formă de scut a căzut din cer, motiv pentru care au fost consultați augurii, o categorie socio-religioasă ciudată. Acești preoți numiți auguri (din latinescul ex Avium garritu, însemnând cântecul păsărilor) făceau profeții interpretând cântecul păsărilor, zborul lor sau din modul în care erau hrănite găinile sacre (am mai scris despre acestea într-un articol anterior). Semnul demnității lor era un băț curbat. Ei formau o clasă specială în rândul preoților prezicători, alături de ei fiind haruspicii (din latinescul ara inspicio = observ altarele), cei care preziceau în funcție de convulsiile victimelor sau examinarea măruntaielor lor. Spiritele serioase râdeau de acești ghicitori, se spunea chiar că doi auguri nu se puteau unul la altul fără să râdă, totuși marele orator Cicero făcea parte din colegiul augurilor. În luna martie au loc două sărbători religioase. Prima, Buna Vestire (în tradiția ortodoxă Blagoveștenia), a fost instituită în amintirea veștii pe care îngerul Gavriil i-a dat-o Fecioarei Maria, că îl va naște pe Fiul Lui Dumnezeu, iar majoritatea creștinilor o serbează în fiecare 25 martie, mai fiind numită Maica Domnului din martie. În această zi postul este prescris și cum, conform tradițiilor Bisericii creștine, postul nu poate fi rupt decât după Vecernie, Vecernia este cântată în acea zi imediat după Liturghie. Legenda spune că orice copil născut în ziua Bunei Vestiri între Liturghie și Vecernie este sortit diavolului, de aceea Biserica a suprimat intervalul. A doua, Duminica Floriilor, pică de multe ori în luna martie, în funcție de data sărbătorii pascale.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
