Se pare că nemulţumiţi erau şi călugării mănăstirii Sf. Nicolae, care se plânseseră şi ei domnului de neajunsurile pe care le aveau cu târgoveţii, dar este foarte probabil că plângerea lor era mai mult o justificare a faptelor ce le erau imputate de către obştea oraşului. Pentru obiectivitate şi o mai bună înţelegere a modului în care a evoluat stăpânirea asupra hotarului târgului Botoşani, din momentul în care a început uzurparea sa, redăm în întregime documentul ce se vrea un răspuns dat jalbei călugărilor greci de la Popăuţi.
„După jaloba ce au dat Pre o Svinţitul Mitropolit Iliupoleos chir Inochentie, proestosul mănăstirii Sv<â>n(tul) Nicolae ot Botoşani, asupra târgoveţilor de Botoşani, din luminată poronca prea înălţatului nostru domn Mihail Gregoriu Şuţul v<oie>v<o>d, fiind rânduit ca să vin la stare locului şi împreună cu dum<ilu>i vel vornic Alexandru Calimah şi cu dumilor vornici de Botoşani să intrăm în cercetare pricinilor de păgubire şi a prigonirilor ce urmează între m<ănăstire> şi între lăcuitorii târgului Botoşani, şi puind înnainte carte gospod a fericitului domn Alexandru Constandin Moruzi v<oie>v<o>d, din let 1803, întru care să hotărăşte atât pentru târgoveţi, cât şi pentru mănăstire, în ce chip să urmeze întru toate, să punem la cale cu o dreaptă cumpănire întru amândouă părţile, după cuprindere aceii cărţi. Şi fiindcă pe târgoveţi i-am găsit foarte răzvrătiţi întru socotinţa că moşie ce esti împregiurul târgului ar fi a lor şi alcătuind întru pretenţe de moşie, iar nu de loc de hrană, am cerut de la Pre o Svin<ţia> sa, părintele Iliupoleos, ca să de o pliroforie (dare de seamă, lămurire, n.ns.) de dreptăţile ce ar şti având mănăstire; şi iar hrisoavele ce în număr de 14 mi-au arătat, acest fel am aflat curgere pricinii.
Adecă la let 7256 (1748), D<omnul> Grigorie (al II-lea, n.ns.) Ghica v<oie>v<o>d pre hrisovul său zice că Ştefan Bosie, ce au fost cămăraş de izvoade, arătând un hrisov de danie de la Ioan Nicolae v<oie>v<o>d (Mavrocordat, domn al Ţării Moldovei între 1743-1747, n.ns.), în care să cuprinde că dezlipind moşie Tătăraşii de locul târgului Botoşani, ce era tot domnesc, jumătate dintr-aciastă moşie o dăruieşte aceştii m<ă>n<ăstiri>, ce atunce să afla beserică de mir zidită de fericitul întru pomenire domn Ştefan v<oie>v<o>d cel Bun pe însuşi moşie Tătăraşi, iar giumătate o au dăruit numitului Ştefan Bosie, pe care l-au şi rânduit epitrop besăricei, pe care danie întărindu-o au rânduit şi boeri hotarnici de au despărţit prin sămne hotară fireşti, ce se află şi astăzi, moşie Tătăraşii de către locul <gos>pod dimpregiurul târgului, întărind şi hotarnica prin acest hrisov.
Apoi, la let 7259 (iunie 1751, n.ns.), fericitul întru pomenire D<omn> Const<an>din Mihail Cehan Racoviţă v<oie>v<o>d, prin hrisovul său arată că după ce luminata Doamnă Ana, maica Înălţimii Sale, găsind beserica surpată, descoperită, pustie, altă zădire au întocmit, cât şi acoperişul, catapeteazma şi toate le-au făcut din nou, înzestrându-o şi cu argintării, alte lucruri besericeşti, au rădecat-o şi Înnălţime Sa în mai înnaltă stare, puindu-o în rândul mănăstirilor şi înzestrându-o cu moşie Tătăraşii, sat întreg, cu heleşteu şi cu mori, pentru că au făcut schimbătura cu Ştefan Bosie cămăraşul, dându-i o altă moşie, o bucată de loc din hotarul domnesc a târgului Cotnari. Şi fiindu-i şi obiceiu de milă din vamă şi din alte rusumaturi a rândui şi pe lângă alte mile domneşti au mai miluit-o şi cu toată dejma de pe tăte hotarele târgului Botoşani ce era domnesc, ca oricine ce ar lucra pe locul g<os>pod, dejma să o de la mănăstire, afară de hotarul Tătăraşilor ce este sat cu loc cu tot.
Şi după ce au aşezat-o în rândul mănăstirilor şi au înzestrat-o, au închinat-o la Sv<â>n(ta) Patrierhie Antiohiei; iar în urmă, după doamna Ana, la let 7261 sept<em>v<rie> 2 (1752, n.ns.), însuşi acesta domn trimeţând hotarnici de au hotărât tot locul g<os>pod dimpregiurul târgului şi cuprinzând într-un hotar şi moşia Tătăraşi şi mai cumpărând şi un heleşteu ce ar fi fost pe apa Sâcnii, aproape de târgul Botoşani, de la dumilui Ioan Cantacuzino vel camaraş, după ce pomeneşte toate hotarile în sămne în hrisovul ce dă mănăstirii şi arată că le-au dat danie şi miluire Sv<intii> m<ă>n<ăstiri>, zice că dă şi întăreşte după hotarnicele arătate, ca să fie de la Domnie Sa drepte ocini şi moşii cu tot venitul şi cu tot hotarul, adecă deopotrivă întăreşte stăpânire m<ă>n<ăstirii> pe locul depregiurul târgului ce au fost domnesc, ca şi pe moşia Tătăraşi cu tot venitul şi cu tot hotarul şi cu locu cu tot, căci di ar fi lăsat domnesc locul dipregiurul târgului după ce l-au cuprins într-un hotar cu Tătăraşu trebué să zică anume stăpânire Tătăraşilor într-un feliu şi celuilalt loc într-alt chip.
Dicționar de termeni istorici
Proestos – călugăr sau preot cu funcția cea mai înaltă în ierarhia unei mănăstiri sau biserici, arhiereu. În acest caz este vorba despre egumenul mănăstirii Popăuți, Inochentie Burghelea, numit ca arhiereu Iliupoleos, singurul egumen român al mănăstirii Popăuți, restul fiind greci
Carte gospod – carte domnească servind ca titlu de proprietate, hrisov
Rusumat – impozit, bir indirect
Prof. dr. Daniel BOTEZATU