Un posibil jurnal al Serbării de la Putna (din presa vremii)

Pe 15 august 2021 se împlinesc 150 de ani de la „Serbarea întru memoria lui Ștefan cel Mare”, cunoscută ca „Serbarea de la Putna”, organizată de studenții români din Viena. Serbarea a fost gândită, inițial, pentru 15 august 1870, însă factori care nu au depins de organizatori au dus la amânarea ei cu un an. Presa vremii a reflectat îndeaproape pregătirile pentru Serbare și manifestarea în sine.

Ne propunem să reconstituim, în baza relatărilor presei de atunci, a comunicatelor și rapoartelor publicate, acțiunile care au premers Serbării, precum și evenimentul ca atare.

Pe 18 martie 1870, este ales, de Adunarea Generală a Junilor Români Academici din Viena, Comitetul Central pentru realizarea Serbării întru memoria lui Ștefanu cel Mare („Federațiunea”,  30.05/11.06.1871).

Începuturile:

12 mai 1870: Comitetul Central decide ca banii, ce vor fi încasați pentru Serbarea de la Putna, să fie depuși pentru păstrare pe numele lui Nicolae Teclu, iar cărticica să se încredințeze unui comerciant român pentru a „o pune bine in cassa de feru” („Federațiunea”, 30.05/11.06.1871).

 5 mai 1870: Din cauza dificultăților care interveneau la retragerea sumelor (depunerea unei adrese ]n termen de la 2 până la 3 luni) și imposibilitatea de a ține o evidență clară a sumelor donate, la inițiativa președintelui, Comitetul își exprimă dorința de a preda banii cuiva, cu garanția sigură că vor fi puși oricând la dispoziția comitetului. Banii sunt încredințați firmei „Perlea și Mureșianu” („Federațiunea” din 30.05/11.06.1871).

29 mai 1870: „Federațiunea” anunța, făcând trimitere la „Albina”, contribuțiile pentru comemorarea lui Ștefan cel Mare la Putna, pentru cumpărarea „urnei consecrative”. Sperăm că nu numai junimea romana de la toate institutele din întreaga Românie, ci fiecare roman, căruia îi este scumpa memoria lui Stefan cel Mare, va grăbi a trimite denarul său pentru a înălța splendoarea acestei festivități naționale, scria „Federațiunea”, îndemnând românii să trimită contribuția sa președintelui Comitetului Central al Studenților Români Academici, Nicolae Teclu, la Viena, Hotel Național („Federațiunea”, 29.05/10.06.1871).

11 iulie 1870: Comitetul Central  decide alegerea unei delegații, formată din 5 membri, care urma să meargă la Putna pentru a coordona lucrările în vederea Serbării („Federațiunea”, 26.05/07.06.1871).

25 iulie 1870: Delegația aleasă de Comitetul Central își începe lucrările, care trebuie să continue până în 5 august. În această perioadă, delegația s-a preocupat de aspectele generale, contractând un arhitect  și un întreprinzător pentru realizarea porticului festiv („Federațiunea”, 26.05/07.06.1871).

19 iulie 1870: Situația politică se complică, intervenind războiul franco-prus. Ca urmare, se schimbă părerile privind organizarea Serbării de la Putna:  „Presidiulu privi de netactică arangiarea unei festivități națiunale atunci, cându spiritulu generalu, era mai cu deosebi spiritulu națiunalu românu era ocupatu de unu actu europenu așiè de importante, cum a fostu acésta lupta gigantica. — Junimea română academică a privitu serbarea de la Putna totu-deun’a de unu actu solemnu, seriosu, éra mai cu deosebire de unu actu de pace: serbându-se memoria lui Stefanu celu Mare în acésta epocă turburată și tristă, serbarea s’ar fi periclitatu, idea și-ar fi perdutu nimbulu”. Prezidiul primește mai multe scrisori, prin care studenți din Franța, Belgia alte țări anunță că nu vor putea participa la Serbare din cauza războiului. Pe de altă parte, pregătirile sunt în întârziere („Federațiunea”,  26.05/07.06.1871).

20 iulie 1870:  Prezidiul decide, de comun acord cu 7 membri ai Comitetului rămași la Viena, de a sista lucrările, sperând la o schimbare a situației politice („Federațiunea”, 26.05/07.06.1871).

28 iulie 1870:  Prezidiul decide a sista provizoriu, pentru 8 zile, toate lucrările („Federațiunea”, 26.05/07.06.1871).

Iulie 1870:  După sistarea Serbării, președintele Comitetului solicită firmei „Perlea și Muresianu” de „a îngrigi depunerea toturoru baniloru în casa de păstrare”. Acestei firme i se încredințează și cartea de la casa de păstrare („Federațiunea”, 29.05/10.06.1871).

28 iulie 1870:  Toate sumele, cu excepția casei curente, sunt depuse în casa de păstrare a firmei „Perlea și Muresianu” („Federațiunea”, 29.05/10.06.1871).

29 iulie 1870: Din Viena, decizia prezidiului de a sista lucrările este trimisă delegației, care se afla la Putna („Federațiunea”, 26.05/07.06.1971871).

3 august 1870: Delegația primește ordinul de a sista lucrările, dar îl respinge, solicitând fonduri pentru continuarea lucrărilor („Federațiunea”, 26.05/07.06.1871).

5 august 1870: Delegația primește ordinul de a sista definitiv lucrările, fiind nevoită a-l executa. Lucrările sunt sistate definitiv („Federațiunea” ,26.05/07.06.1871).

August 1870: Apare un conflict între delegație, care solicită acoperirea tuturor cheltuielilor, și Prezidiul din Viena, care solicită, conform regulamentului, un raport riguros pentru toate cheltuielile făcute. Delegația trimite un raport simplificat, motivând că are a raporta doar Comitetului  sau Adunării generale. Prezidiul solicită convocarea Adunării generale.  Trei dintre cinci membri ai delegației își depun mandatele. („Federațiunea”,  26.05/07.06.1871).

12 septembrie 1870: Este convocată Adunarea generală, care alege un juriu pentru investigarea întregii activităţi a Comitetului Central („Federațiunea”, 26.05/07.06.1871).

Septembrie 1870: Referatul Juriului desemnat pentru investigarea activității Comitetului Central este discutat în mai multe ședințe.

Sunt aprobate următoarele propuneri ale Juriului:

1. Organul (administrativ) din Viena a fost Prezidiul ca putere executivă și decisivă a Comitetului central.
2. Adunarea generală aprobă acțiunile prezidiului în raport cu delegația.
3. Adunarea generală nu condamnă acțiunile delegației, atribuindu-le zelului prea mare și neînțelegerii atribuțiunilor, exprimându-și, totodată, insatisfacția față de activitatea acesteia
4. Adunarea generală aprobă amânarea Serbării.
5. Adunarea generală aduce mulțumiri casierului Petru Piteiu și președintelui Nicolae Teclu pentru gestionarea fondurilor.
6. Adunarea generală  declară raportul prezentat de delegație acceptabil.
7. Adunarea generală declară că acceptă cheltuielile de deplasare în Bucovina, suportate de Băleanu și Logothetty, care însă refuză decontul. Băleanu își depune mandatul, afirmând că doar astfel, onoarea sa este salvată („Federațiunea”, 26.05/07.06.1871).

18 martie 1871: Adunarea generală alege un Comitet Central nou, format din: N.Teclu, Logothetty, Oncu, Popu, V. Bumbacu, Bologa, Cocinschi, Danu si Slavici, mandatat cu gestionarea tuturor lucrărilor, ținând cont de următoarele instrucțiuni, semnate de V. Bumbac și  I. Lutia, președinte și, respectiv, secretar, ad-hoc:

1. Serbarea în memoria lui Stefan cel Mare, care trebuia să se țină pe 15/27 august 1870, va fi organizată tot la Putna, pe 15/27 august 1871.
2. Pentru realizarea Serbării este ales un comitet, format din 9 membri, denumit „Comitetulu centralu pentru serbarea întru memoria lui Ștefanu celu Mare”.
3. Comitetul răspunde, în fața Adunării generale, de toată activitatea sa, însă lucrarea internă a Comitetului este independentă, conform regulamentului propriu.
4. Președintele Comitetului este și președintele Adunării.
5. Președintele Comitetului e obligat a convoca adunarea o dată la două luni pentru a raporta despre activitatea sa.
6. În caz de necesitate, la solicitarea a doisprezece membri, poate fi convocată adunarea extraordinară
7. Orice june român academic are dreptul să participe la adunare, adresându-i-se secretarului Comitetului.
8. Hotărârile în adunare se iau prin votul majorității.
9. Comitetul Central se poate completa cu noi membri în cazul demisiei unor membri („Federațiunea”, 26.05/07.06.1871).

6 decembrie 1870: Prin actul nr. 9024, al Direcțiunei casei de păstrare se aduce la cunoștința Prezidiului sistarea retragerii banilor, în baza adresei președintelui. Președintele Nicolae Teclu făcuse respectiva adresă în ziua în care Ioan Muresianu îi trimisese o scrisoare prin care îi aducea la cunoștință „cu mâhnire, cum-cà fiindu in dîlele din urma silitu de impregiurari, a depusu cartea de la cassa de păstrare la unu comerciante de aici — pentru una suma de 2400 fl. v. a”. S-a constat tot atunci că, prin firma respectivă, nu s-au depus toate sumele: în loc de 2500 fl. Doar  2456 fl., iar unele sume s-au depus mai târziu de 5 august. Ioan Mureșianu dispare fără urmă din Viena, firma sa, „Perlea și Mureșianu” intrând în faliment. După falimentare, toată averea firmei a fost scoasă la licitație pentru a compensa datoriile. Comitetul spera să obțină cel puțin o parte din fondurile depozitate („Federațiunea”,  29.05/10.06.1871).

Ala Sainenco, Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii Mihai Eminescu