Nota de pe pagina de titlu a „Dumneḑeeștilor Liturghii”, făcută de preotul Ioan Ștefaniuc, trimite la o familie din Călineștii-lui-Cuparencu, amintită și în Condica cronicală: „Donat de Doamna Fevronia de Radca în memoria defunctului ei fiu Isidor, mazil, în 29/10/1907. Anul donării 1908. Ioan Ștefaniuc paroh”.
„Gazeta mazililor și răzeșilor bucovineni”, nr. 6 și 7/ 1912, anunța, la rubrica Cazuri de moarte, pe data de 29 iunie 1912, și decesul Veronicăi Fevronia de Radca (p. 109).
În Conscripția parohiei Călineștii –lui-Cuparencu de la 1911 – judecând după caligrafie –, tot mâna parohului Ioan Ștefaniuc nota în dreptul Fevroniei Radca, care locuia, probabil, la casa cu nr. 179: Radca Fevronia, văd. Vasile, n. Ioan Maximovici din Mușenița (n. 11.09.1848); fiu – Radca Eugenie Vasile (n. 13.09.1873), cununat pe 21.02.1913 cu Iuliana (n. 29.12.1884), născ. Georgie Grigorovici din Igești; fiii lor: Fevronia (n. 9.12.1913), Vera (n. 10.03.1916 – d. 22.08.1917), Aurelia (n. 20.10.1918), Modesta (n. 21.09.1920).
Numele lui Eugenie Radca îl găsim și pe altă pagină a Conscripției, dar fără alte informații relevante. Și Condica cronicală conține câteva informații cu privire la familia Radca, în legătură cu biserica de aici:
După Mihalachi Cuparencu, biserica a fost patronată de „Ioan de Cuparencu, Luca de Cuparencu, Georgie de Cuparencu, Anton de Cuparencu și Ivan, fiul lui Luca de Cuparencu; proprietariul mare Enacache de Cîrstea și fiul său Nicolai”. Și mai târziu – de „proprietariul mare Adolf Marin, Ioanida (?) de Radca, Constantin de Radca, Dumitru de Radca și fiii săi Ivan și Vasile; Iordachi și George de Malinescul; Ioan de Volcinschi; Ioan și Georgie de Radca”. Iar la anul scrierii Condicii cronicale (1907) – de „propietariul mare Gustav Marin”, „părtașii de moșie Vasile alui Ivan de Cuparencu, Ilie de Malinescul cu fiul său Ivan, Nicolai alui Ioan de Volcinschi, Eugen alui Vasile de Radca și George Ursulean”.
„La îndemnul actualului paroh (Ioan Ștefaniuc – n.n.) și prin hărnicia patronului bisericesc și (?) comunal Vasile de Radca s-a clădit în anul 1891 în curtea bisericii, alăturea cu drumul comunal o clopotniță nouă, de oare ce cea veche, care era situată sub intrarea în biserică, era de tot necorespunzătoare”. Și tot la inițiativa parohului Ioan Ștefaniuc și prin stăruința lui Vasile de Radca, a fost îngrădit, în 1895, cu un zăplaz de scânduri și stâlpi de stejar, cimitirul nou al satului – consemnează aceeași Condică.
Liturghierul donat de Fevronia de Radca este editat la București în 1902
Condicile și conscripțiile, care se află astăzi în parohia Călinești, nu amintesc de Isidor, care era, după cum se poate deduce din nota de pe Liturghier cumulată cu alte date, fiul Veronicăi Fevronia și al lui Vasile de Radca, frate cu Eugenie.
Liturghierul donat de Fevronia de Radca în memoria fiului este editat la București în 1902 și nu se regăsește în inventarul cărților de la Călinești, făcut cu multă acribie de parohul Ioan Ștefaniuc, neavând nici obișnuitele numere de inventar pe el. O altă notă de pe prima pagină îl atribuie bisericii din Călinești (nu bibliotecii parohiale), cu un număr codificat altfel. Alte semne distinctive le reprezintă ștersurile cu cerneală neagră pe pagina de titlu și pe unele pagini din interior. Probabil, tot Ioan Ștefaniuc, care s-a folosit, judecând după notițe, de acest Liturghier a operat și „corecturile”. Acestea pot fi înțelese dacă reconstituim contextul în care o carte bisericească, tipărită la București, în regat, „în zilele Majestății sale Iubitor de Dumnezeu CAROL I, Regele României” (tocmai aceasta ascunde cerneala neagră), ajunge în Călineștii-lui-Cuparencu, aflat pe atunci în Imperiul Austro-ungar. În întreg Liturghierul, acolo unde ar trebui să urmeze rugăciunea pentru Domnitorul țării, Carol I, rândurile respective sunt, de asemenea, ascunse sub cerneală.
Ala Sainenco, Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii Mihai Eminescu
