De multe ori, din comoditate, oboseală, teamă de necunoscut etc. suntem tentați să amânăm luarea unei decizii, întreprinderea unui demers. De regulă această amânare face să se piardă o oportunitate și poate avea consecințe negative asupra noastră, iar experiența repetată a generat și proverbul la care ne referim astăzi. Romanii îi comparau pe cei care amânau ceva pentru a doua zi cu ciorile, al căror croncănit, „cras, cras” însemna, în latină, „mâine, mâine” (latinescul cras = mâine), iar această practică a generat expresia „sponsio corvina – promisiunea corbului”, folosită de câteva ori și de către marele teolog și filosof creștin Sf. Augustin. Că nu este bine să amâni ceva pentru a doua zi o demonstrează un eveniment desfășurat acum 2400 de ani, în vechea Grecie, în cetatea Theba din regiunea Beotia. În războiul civil grecesc dintre Sparta și Atena (431-404 î. Hr.), numit și războiul peloponesiac, Beotia a fost aliata Spartei dar, la finalul războiului, tensiunile dintre aliați au răbufnit. Theba a oferit refugiu unui grup de cetățeni atenieni care au fugit din Atena, unde regimul democratic fusese înlăturat și tot Theba, temându-se de creșterea necontrolată a puterii spartanilor, foștii aliați, va lupta alături de Atena și de Corint, împotriva Spartei, în războiul din Corint dintre 395-387. Învinși, mulți cetățeni thebani, printre ei și generalul Pelopidas, se vor refugia la Atena. În anul 379 î. Hr., spartanii îl impuseseră ca tiran al Thebei pe un oarecare Archias. La un moment dat, acesta se afla în mijlocul unei petreceri dată de către unul dintre cetățenii bogați ai orașului. În toiul serbării, lui Archias i s-a adus o scrisoare, pe care acesta a aruncat-o fără a o deschide, rostind cuvintele: „las pentru mâine afacerile serioase”! În acea scrisoare, de fapt, tiranul era informat despre organizarea unei conspirații împotriva sa, ceea ce era o realitate. Gazda petrecerii era unul dintre conspiratori, iar petrecerea avea tocmai rolul de a elimina eventualele suspiciuni ale lui Archias. Unul dintre conducătorii complotului era generalul Pelopidas, iar complotul a avut loc a doua zi. Deghizați în femei, Pelopidas și tovarășii săi au ajuns în casa lui Archias și profitând de faptul că acesta încă nu își revenise din beție l-au asasinat. Acest eveniment a dus la expulzarea din Theba a garnizoanei spartane și la eliberarea Beotiei. Evenimentul a avut ecou în întreaga Eladă și a dat naștere părerii că amânarea este o soluție proastă, cu urmări negative. Proverbul, ca atare, este destul de vechi. Mareșalul și memorialistul francez Blaise de Montluc, în Comentariile sale publicate postum, în 1592, scria că expresia „Ce poți face noaptea, nu lăsa pe a doua zi” era deviza favorită a lui Alexandru Macedon, cuvântul francez „anuit” fiind sinonimul lui „astăzi”. Unii susțin că acest cuvânt a căpătat sensul de „astăzi” din obiceiul galilor, dar și evreilor, germanilor, arabilor, islandezilor de a număra trecerea timpului după nopți, în timp ce alți specialiști consideră că termenul s-a format prin contracția latinescului „ante noctem” („înainte de noapte”). Cea mai plauzibilă teorie despre originea termenului „anuit” și înțelesul său – „astăzi” – arată că acest cuvânt este derivat din prepoziția „en = în” și vechiul substantiv francez „huy/hui = zi”. Dincolo de aceste considerații etimologice, este bine să reflectăm, ori de câte ori se impune, dacă amânarea este într-adevăr o soluție fericită, sau e doar un prilej nefericit de pierdere a unei oportunități!
Prof. dr. Daniel BOTEZATU