Prin convingerea „că numai dacă ne vom cunoaște cât se poate pe deplin trecutul vom fi în stare să putem judeca în care stadiu de cultură ne aflăm astă-zi și cum avem să muncim mâne, ca să propășim în cultură” argumenta, în Precuvântare, Dimitrie Dan scrierea Cronicii Episcopiei de Rădăuți.
„În trecutul neamului nostru românesc – afirma D. Dan – biserica era strâns legată cu viața politică și culturală a acestui neam și pe ultimul teren era numai biserica care da semne de viață” (p. V). Biserica din Rădăuți, catedrală mitropolitană, apoi episcopală, iar din 1782, parohială, prin episcopii săi – concluziona autorul în finalul unui amplu capitol în care expunea rolul național-politic, literar și cultural al Episcopiei de Rădăuți (cap. VI) – a jucat, „fără a dispune de mijloace materiale prea abundente, un rol foarte însemnat prin întreg timpul existenței Episcopiei, răspândind prin sprijinirea literaturii, a artelor și industriilor, luminătoarea cultură și sporind prin judecăți drepte și nepărtinitoare adevărul, moralitatea și bunăstarea materială în mijlocul poporului românesc din partea nordică a Moldovii și că peste numele Episcopiei de Rădăuți nu se va putea trece la ordinea zilei în neci o viitoare istorie culturală a Românilor în genere și a celor din Bucovina în spețial” (p. 138-139).
Moldova avea Mitropolie în anul 1370
Rădăuțiul se află la începuturile organizării bisericii românești și probează „existența unei Mitropolii în Moldova în timpuri vechi, adecă pe la anul 1370-71”, pe când „mitropoliții Moldovii nu își luau binecuvântarea dela patriarhul ecumenic din Constantinopole”. Dimitrie Dan scrie că, „primind (…) Patriarhia din Constantinopole știri despre moartea mitropolitului Moldovii și poate nu cele mai bune informațiuni despre deja nou instalatul mitropolit Iosif și episcopul Meletie, se crezu în drept cumcă poate interveni și află timpul priincios de-a supune biserica Moldovii sub ascultarea sa. Ea deci trimise la Moldova mai întăi pe un delegat, anume Teodosie și apoi numi un oare-care Ieremie – probabil grec – ca mitropolit al Moldovii. Acesta însă n’a fost recunoscut, neci primit de Moldoveni, cari țineau la Iosif, mitropolitul lor indigen.
Alungatul mitropolit Ieremie rosti în anul 1934 anatema asupra întregului clir moldovinesc și patriarhul constantinopolitan Antonie la rândul său întări această anatemă.
Abia puternicei întrepuneri a lui Alexandru Vodă cel Bun îi succese aplanarea acestui neplăcut conflict eclesiastic” (p. 19-20).
Analizată până în cel mai mic detaliu – de la structura arhitecturală la pictură, de la inscripțiile pe pietrele de mormânt la documentele ce țin de Episcopia Rădăuților, de la referirea în context la episcopii Rădăuților la o adevărată enciclopedie a acestora, istoria Episcopiei de Rădăuți este expusă cu numeroase argumente și citări, notele de subsol și trimiterile nelipsind din nicio pagină, numărul lor (invocăm acest fapt ca dovadă a documentării foarte serioase) variind între 3 și 14. Șase anexe conțin o serie de documente originale și traduse, inscripții, acte, hotarnice care privesc Episcopia Rădăuților.
Cronica Episcopiei de Rădăuți nu este singura carte scrisă de Dimitrie Dan
Protoprezviterul, membru corespondent al i r. comisiunii centrale pentru îngrijirea monumentelor din Viena și al Academiei Române din București – după cum își trece titulatura însuși Dimitrie Dan pe coperta cărții – își dedică („închină”) lucrarea Excelenței Sale Domnului Dr. Vladimir de Repta, arhiepiscop al Cernăuțiului, Mitropolit al Bucovinei și Dalmației – al 43-lea episcop de Rădăuți –, a cărui activitate o reflectă în două pagini din capitolul V.
Cronica Episcopiei de Rădăuți nu este nici pe departe singura carte scrisă de Dimitrie Dan, debutat și el de revista „Familia” în 1876. Lucrarea monografică despre lipovenii din Bucovina – Die Lippowaner in der Bucovina (1890), Armenii orientali în Bucovina (1890, în germană; 1891, în română), Ţiganii din Bucovina (1892, în română; 1893, în germană), Poezii poporale (în „Familia”, „Şezătoarea” şi „Aurora Română”), Documente privitoare la istoria Rezeşilor (în „Revista Politică”), Istoricul bisericii din Lujeni (în „Revista Politică”), Lujenii, biserica, proprietarii moşiei şi locuitorii lui (1893), volumul VIII – „Bukowina” – al lucrării Oesterreichiscge Monarchie in Wort und Bild, o schiţă biografică şi bibliografică a arhimandritului Vartolomei Măzăreanu, o monografie a comunei Straja, o lucrare monografică despre rutenii din Bucovina, un studiu de istorie literară referitor la primul lexicograf bucovinean, alcătuit de Vasile Cantemir, Obiceiuri şi credinţe armene la naştere, cununie şi înmormântare (I. Drăgușanul, Mărturisitorii. O istorie a scrisului bucovinean, Suceava, 2007, p. 215) sunt semnate de Dimitrie Dan.
Biblioteca parohială din Călinești păstrează un exemplar al Cronicii Episcopiei de Rădăuți, editată în 1912 la Viena. Volumul are inscripționat numărul de inventar „106”/„15”.
Ala Sainenco, Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu”
