Ieri, în satul Victoria, în finalul slujbei de resfinţire a Bisericii „Naşterea Maicii Domnului” şi a Sfintei Liturghii Arhiereşti, a fost oficiată slujba de pomenire a Părintelui Patriarh Teoctist. Prin grija ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a preotului paroh Andrei Costin, a primarului Cozmin Epuraş şi a tuturor celor implicaţi în organizarea manifestărilor prilejuite de Centenarul satului Victoria, a fost adus un pios omagiu Părintelui Patriarh Teoctist, un mare iubitor de Biserică şi Neam. La bustul Patriarhului, aflat în faţa bisericii, a fost pusă o coroană de flori şi aranjamente florale. Flori au fost puse şi în lăcaşul de cult ctitorit de Patriarhul Teoctist, cel mai iubit fiu al comunei Stăuceni, plecat la Ceruri pe 30 iulie 2007.
Părintele Patriarh Teoctist – un închinător al lui Dumnezeu în duh şi în adevăr
În cuvântul de învăţătură, ÎPS Teofan a vorbit cu multă emoţie şi căldură despre Patriarhul Teoctist. „Au fost oameni printre noi şi, cu mila lui Dumnezeu mai sunt, care au fost şi sunt oameni închinători la Dumnezeu cel viu în duh şi în adevăr. Îl putem numi pe Părintele Patriarh Teoctist, atât de drag acestui loc, ca un închinător al lui Dumnezeu în duh şi în adevăr. Închinarea în duh şi în adevăr a învăţat-o de la părinţii, săi, Dumitru şi Marghioala, a învăţat-o de la preotul din sat şi învăţătorul din clasele primare, a învăţat-o de la părinţii duhovniceşti de la mănăstirile Vorona, Bistriţa Neamţului sau Cernica Bucureştilor, a învăţat-o de la Patriarhul Iustinian, a învăţat-o de la Sfântul Episcop Chesarie, cum îl numea Patriarhul Teoctist pe cel care l-a hirotonit întru diacon sau preot sau poate în amândouă. Închinarea în duh şi în adevăr a dobândit-o Părintele Patriarh prin multele bucurii pe care le-a avut în viaţă, precum zidirea acestei biserici şi prin multele încercări cu care a fost binecuvântat de Dumnezeu pentru ca să se curăţească pe el însuşi şi ceea ce adună omul de-a lungul vieţii, ca păcat, ca îndoială şi, când încercarea este asumată cu credinţă în Dumnezeu, ea curăţeşte, ajută şi sfinţeşte”, a spus ÎPS Teofan.
Potrivit Arhiereului, Părintele Patriarh Teoctist a arătat, a trăit şi a mărturisit închinarea în duh şi în adevăr „prin dragostea lui faţă de slujbele bisericii, faţă de pravila de la chilie, a dobândit-o prin iubirea de neam, prin iubirea de familie, prin iubirea faţă de sfintele parohii şi iubirea cea mare faţă de sfintele mănăstiri“. „Închinarea în duh şi în adevăr a arătat-o prin credinţa sa statornică în Dumnezeu, o credinţă lină, liniştită, fără convulsii, fără agitaţii, fără exclusivisme de un fel sau altul, o credinţă în aşa fel încât poate fi numită în duh şi în adevăr. Închinarea în duh şi în adevăr a arătat-o prin nădejdea în Dumnezeu pe care o avea ca pe o ancoră puternică a sufletului său, nădejde arătată în încredinţarea vieţii sale şi a bisericii pe care a slujit-o în mâna lui Dumnezeu cel atotputernic”, a concluzionat ÎPS Teofan.
