Alte două sate din ocolul Botoşanilor, alipite mai târziu acestuia, au fost Brehueştii (Berehoeşti, Berevoeşti) şi Mândreştii, menționați ca parte a ocolului Botoșani la 1716, respectiv 1722. La 16 iulie 1636, Vasile Lupu voievod întărea călugărilor de la mănăstirea Suceviţa „dreapta lor ocină şi danie şi miluire, din dreptele şi propriile lor drese, din uricul şi din ispisocul pe care ei l-au avut de la Petru voievod (Şchiopul?, n.ns.) şi de la alţi domni, care au fost mai înainte de noi, un sat, anume Mândreşti, care este pe Sirit, în ţinutul Sucevei, cu locuri de moară pe râul Seret”.
La 13 martie 1742, domnul Constantin Mavrocordat scria vornicilor de Botoşani să-i mute pe oamenii care stau pe moşia mănăstirii Slatina, în satul Berihoeşti, din ocolul Botoşanilor, având casele pe locul de fânaţ şi de ţarină al mănăstirii. Domnul preciza, de asemenea, ca oamenii să fie mutaţi la siliştea satului, „după obicei”. În acelaşi an, dar la 4 octombrie, în urma jalbei unui anume Constantin Broşteanul din Suceava, pentru doi vecini ai lui fugiţi la Mândreşti, în ocolul Botoşanilor, Constantin Mavrocordat trimitea carte lui Vasile Macri, vornic de Botoşani, poruncindu-i că de se va adeveri că aceştia doi sunt vecini fugiţi, să fie luaţi în chezăşie la Mândreşti, până li se va hotărî pricina în Divan.
La 20 iunie 1754, Radu Racoviţă vel logofăt dă carte pentru alegerea ce a făcut-o, din poruncă domnească, hotarelor satului Berivoeşti, la ocolul Botoşanilor, pe apa Siretului, al mănăstirii Slatina, împresurate de către Costeştii de pe Siret ai mănăstirii Solca. La 10 ianuarie 1757, Constantin Cehan Racoviţă voievod dă carte călugărilor de la mănăstirea Slatina pentru satul Berevoeşti pe Siret, la ocolul Botoşanilor, cu tot venitul şi cu slujba oamenilor, cu zeciuiala moşiilor, „din toate sămănăturile ce-ar ave şi din priseci cu stupi şi din fânaţuri, cât şi lucrul de boerescu care este obicinuit cu testamenturi domneşti 12 zile pe an, ori câte doi lei bani să de pentru lucru”.
Dicționar de termeni istorici
Drese – întâlnit și în formele diresuri, derese, înseamnă, de fapt, niște înscrisuri (urice, diresuri, zapise, cărți, hrisoave, ispisoace etc.) doveditoare ale unor drepturi imobiliare. În acest caz, dreptul călugărilor de la mănăstirea Sucevița asupra satului Mândrești
Vecin – țăran dependent în Moldova
Hotare împresurate – hotare încălcate abuziv, cotropite. În acest caz, hotarele satului Brehuiești fuseseră încălcate de către cele ale satului vecin, Costești pe Siret (azi dispărut, parte a satului Corni)
Boieresc – munca țăranilor pe moșiile boierești, în schimbul pământului pe care îl aveau în folosință. În acest caz este vorba despre 12 zile pe an. Zilele de muncă ale țăranilor, dar pe moșiile mănăstirești, purtau denumirea de mănăstiresc.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
