O femeie din comuna Mihai Eminescu face demersuri de câţiva ani pentru a fi angajată la primărie, ca asistent personal pentru mama ei, imobilizată la pat. Din păcate, toate aceste demersuri nu au avut finalitatea dorită de ea.
Nadia Eugenia Lişman a mai fost angajată ca asistent personal, în perioada 2006 – 2007. În 2007 până în 2009 s-a aflat în concediu creştere copil, iar de atunci, deşi s-a adresat Primăriei Mihai Eminescu de câteva ori, nu a mai fost reangajată. De fiecare dată, răspunsul primit de la primărie a fost acela că nu poate fi angajată din lipsă de fonduri. Nadia Eugenia Lişman nu este singurul botoşănean care să izbeşte ca de un zid de lipsa de empatie a unor funcţionari, căror le este mai simplu să spună „aşa spune legea”, „nu sunt fonduri”, decât să încerce să rezolve problemele unor cetăţeni.
„Puteam să am şi eu vechime în muncă”
„Mă lupt cu primăria de mult timp. Am discutat cu mai multe persoane, din Botoşani, Unţeni, care sunt angajate ca asistent personal. Pe certificatul mamei scrie că are dreptul la asistent personal. Vă daţi seama, din 2009, am pierdut atâţia ani, puteam să am şi eu vechime în muncă şi să beneficiez de toate drepturile unei persoane angajate”, a declarat Nadia Eugenia Lişman.
În loc să fie angajată ca asistent personal, femeia a primit doar un ajutor social, până în 2017. „Eu vreau să fiu angajată ca asistent personal pentru că am grijă de mama mea 24 de ore din 24. Nu mai pot, am ajuns în pragul disperării. Sunt drepturile mele şi ale mamei, nu le cer nimic în plus. Am şi eu probleme de sănătate, dar nu sunt înscrisă la medicul de familie şi nu beneficiez de nici un medicament compensat”, a spus ea.
„La data prezentă nu putem da curs cererii dumneavoastră”
Pe 24 februarie, Nadia Eugenia Lişman a depus o nouă cerere la primărie, însă răspunsul primit a fost acelaşi. „După aprobarea bugetului local pe anul 2021, şi în funcţie de sumele alocate de la bugetul de stat pentru acest capitol bugetar, cererea va fi reanalizată…la data prezentă nu putem da curs cererii dumneavoastră, aceasta rămânând în evidenţa noastră”, se arată în răspunsul primit de la primărie, pe 24 martie 2021.
Silvia Violeta Bagiu, mama Nadiei Eugenia Lişman, este imobilizată la pat de la vârsta de 48 de ani. Acum are 63 de ani. Ea a fost încadrată în grad de handicap grav, cu asistent personal. „Titularul prezentului certificat beneficiază de toate drepturile şi accesibilităţile prevăzute de Legea numărul 448/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, corespunzător gradului de handicap stabilit. Certificatul obligă toate persoanele şi autorităţile la respectarea lui, în concordanţă cu prevederile legislaţiei în vigoare”, se arată în certificatul emis pentru Silvia Violeta Bagiu.
„Dacă o să am de unde, o să le dau, dacă nu, asta e viaţa”
Contactat telefonic, Verginel Gireadă, primarul comunei Mihai Eminescu, a răspuns în nota adresei trimise femeii, pe 24 martie.
„Există posibilitatea angajării. Dacă se alocă suma necesară şi Consiliul Local hotărăşte că trebuie să mai angajeze personal, eu nu am nimic împotrivă, dar decizia nu îmi aparţine, ci aparţine Consiliului Local. Consiliul Local aprobă bugetul, nu primarul. Doamna a făcut cerere către Consiliul Local. Acum bugetul şi aşa e mai mic faţă de anul trecut cu 30% pe naţional, veniturile proprii sunt undeva la 70% gradul de încasare, nu e chiar atât de simplu. Eu nu am nimic împotrivă, dar să am de unde să-i dau salariu”, a declarat Verginel Gireadă. Edilul a explicat că Primăria Mihai Eminescu este singura din judeţ care plăteşte salariile funcţionarilor din primărie, inclusiv impozitul pe salarii la stat, din venituri proprii.
„Eu la presiuni nu dau curs”
„Noi ar trebui să avem în primărie 45 de angajaţi şi avem doar 37. Ştiţi de ce? Pentru că nu ne permitem să plătim mai mulţi. Şi trag funcţionarii de le pocnesc urechile. Ne trebuie bani să facem proiecte, să pietruim, să asfaltăm. Avem 150 de kilometri de drumuri”, a mai spus Verginel Gireadă.
În altă ordine de idei, primarul s-a arătat deranjat de insistenţa cu care femeia îşi cere drepturile. „De ăştia care urlă în piaţă ca Şoşoacă, am mai văzut. Eu la presiuni nu dau curs. Dacă o să am de unde, o să le dau, dacă nu, asta e viaţa”, a concluzionat Verginel Gireadă.
