În acest stadiu al cercetărilor nu putem preciza de la cine a luat Constantin Ureche moşia Oncanilor, ultimii stăpâni cunoscuţi înainte de el fiind Gheorghe Isăcescu, pe jumătate din Oncani (1721) şi Ionaşco, feciorul Chelsiei, pe cealaltă jumătate (1665). Presupunem că acea jumătate din Oncani dinspre târgul Botoşanilor, a lui Gheorghe Isăcescu medelnicer, a fost cumpărată de Gavril Miclescu şi încorporată Tulburenilor, ajungând mai târziu în stăpânirea unui strănepot al său, anume Iordachi Gioanu stolnicul. Cealaltă jumătate, cea dinspre Orăşeni şi Băiceni, cunoscută în continuare sub numele de Oncani, era în 1816, în ocolul Coşulii ţinutul Hârlău, încă în stăpânirea „slugerului Constandin Urechi”; „alijverişul” locuitorilor de acolo era meşteşugul rotăriei, iar locul de hrană era „de mijloc”. Cei 51 de locuitori birnici dădeau un „cifert” de 147 de lei. Sulgerul Ureche avea acolo şase posluşnici. Târziu, la 1829, enumerându-se boierii moldoveni de la ţinutul Hârlăului, în rândul celor din cinul de la comis la şetrar este pomenit „Iordachi Urechi, serdar de la domnul Callimach, născut în satul Baia, ţin. Sucevii, de 45 ani, fiul slugerului Constandin Urechi; locuieşte în satul Uncanii, ţin. Hârlău; are parte din moşia Uncanii, ţin. Hârlău şi parte din moşia Cândeşti, ţin. Bacău”. Cum în „Tabla” din 1835 sunt pomeniţi la ocolul Târgului, din ţinutul Botoşani, doar Orăşenii serdarului Ureche, credem că între 1816 şi 1835 şi această parte a Oncanilor este asimilată într-o altă aşezare, devenind parte a satului Orăşeni şi pierzându-şi vechiul nume, odată cu aceasta. Totuşi, la sfârşitul secolului al XIX -lea se păstrase încă topicul „Uncani”, desemnând un şes de pe moşia Orăşenilor.
Cât despre satul Tulbureni, el era menţionat la 1803 în ocolul Târgului de la ţinutul Botoşani, pentru a nu mai figura nici în Condica din 1816, nici în „Tabla” din 1835. Moşia Tulbureni va deveni, mai târziu, cartier periferic al Botoşanilor, cum se va întâmpla cu Popăuţii de la celălalt capăt al oraşului.
Dicționar de termeni istorici
Alijveriș – termen turcesc, însemnând „comerț”, „alyš-luare”, „veriš-dare”. În contextul din text înseamnă mijloc de existență, sursă de venit, afacere
Cin – ordin, clasă socială, treaptă administrativă. În text e vorba despre „cinul boieresc” – ierarhia rangurilor boierești
Topic – care denumește locuri, localități.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
