Despre Maria, fiica sa mai mare, stolnicul Vasile Iurașcu făcea următoarea însemnare în Mărgăritare: „În anul 1824, fevruarie în 10 zile, am cununat pe Marghiolița cu Mihalache Mavrodin, alegîndu-l eu din 49 ce au cerut-o, Marghiolița, fiica me s-au născut la anul de la Hristos 1804, avgust în 20. Domnul s-o blagoslovească și tot binele să-i hăruiască” (Gh. Ungureanu,Eminescu în documente de familie, București, 1977, p. 46). Mihalachi Mavrodin era „un om cu carte, traducător din limbi străine și unul din intelectualii din epoca premergătoare a Renașterii. E și inginer, inginer hotarnic firește, din cei probabil formați la școala lui Asachi. E uscățiv, sburlit, urât, dar deștept” (C. Gane, Neamurile Mavrodinești din Țara Românească și din Moldova..., București, 1942, p. 110).
Se cunosc cel puțin câteva traduceri făcute de M. Mavrodin (care semna, în stil franțusesc: Mavrodi): Tripodul Elenei, istorisire moralnică de Jean-François Marmontel (Eșii, în Tipografia S. Mitropolii, 1838); Atigona și fragmente din Noel și Laplace.
Ca inginer, a hotărnicit, printre altele, moșia Șerpenția, care îi aparținea lui Constantin Catargi (1828), a ridicat planul Broscăuților lui Balș (1839). A fost ispravnic al ținutului Dorohoi.
În 1856 a iscălit, împreună cu fiul său Vasile, actul de adeziune la programul Unirii
A avut rangurile de stolnic (11 august 1824), mare stolnic (1827), ban (1840-1855), spătar (din 1856).
M. Mavrodin a avut în proprietate moșia Mihăileni din Dorohoi (unde își avea așezarea obișnuită), Popeni din Ocolul Herței, parte din moșia Fundeni și o casă în Iași, în mahalaua Vrăbienilor.
Maria Iurașcu și Mihalachi Mavrodin au avut șase copii:
Petre (?–?), militar de carieră, devine căpitan (1860), maior (1864), locotenent-colonel (1870), colonel mai târziu. A fost căsătorit cu Sofia Vidrașcu.
Iorgu (1828 – 14.02.1873, Botoșani) a locuit în Botoșani, pe strada Sf. Voievozi. A fost căsătorit cu Agripina Albotă (1843 – ?), cu care a avut trei copii: Mihai (1865 – 7.01.1867); Maria (26.07.1869 – 7.03.1871); Natalia (16.07.1872 – ?), căs. Cardaș.
Maria (? – ?), căs. Rozin.
Elena (? – ?).
Profira (1836 – 19.03.1891, Botoșani), căsătorită cu Mantacaș, a avut trei copii: Grigore (? – ?), Catinca (1864 – 10.09.1876); Maria (1867 – 9.09.1876). S-a recăsătorit cu Petru Notaris, cu care a avut trei copii: Mihai, Nicolae și Amalia, căs. C. Alexandrescu (copiii Amaliei: Traian, Constantin, Victoria – căs. Altinovici, Mihai, Elena).
Vasile (1844 – 11.07.1889) a fost inginer, ca și tatăl său. S-a căsătorit cu Maria Coșovei (1857-1893, Botoșani), cu care a avut 5 copii:
Emma (1875, Piatra Neamț – 24.06.1919, Iași) a fost profesoară. Căsătorită cu Emil Briul (1869 – ?) din Botoșani, a avut 7 copii: Eugenia (22.12.1896 – ?), căs. Petrescu; Corina (11.07.1893, Iași – 2.01.1982), căsătorită cu Ioan Adolf Nosec, profesor de corn la Conservatorul din Iași (5.06.1894, București – 11.05.1971), de care a divorțat în 1957; Margareta (9.05.1900, Iași – ?); Radu (7.05.1901, Iași – 23.02.1938, Cluj), ofițer; Florica (15.11.1902, Iași – 20.05.1974, București), căsătorită cu Emil Ceaicovschi (m. 1961), recăsătorită cu Cosma Gheorghe în 1968; Mircea (3.10.1904, Iași – 22.11.1972), căsătorit cu Elena Mihailovici (1931), apoi cu Ecaterina Platon (1950); Elena Zoe (4.05.1908 – 6.05. 1988, București), căsătorită cu avocatul Romeo Niculescu, cu care a avut un copil, Edmond, medic în București;
Mihai (20.05.1877 – ? ) a făcut Liceul „C. Negruzzi” din Iași, licențiat în drept la Universitatea din București; a fost avocat la Brăila, apoi la Botoșani. În 1932 edita „Gazeta Botoșanilor”. Căsătorit cu Elena Bucșenescu, a avut doi copii: Gabriel (10.08.1905, Botoșani – 10.10.1955, București), căsătorit cu Florica Teodorescu (1935), care a avut, la rându-i, doi copii (Dan [n. 20.01.1936], căsătorit cu Melania Arhip [1963], tehnician de drumuri și poduri, și Alexandra Dana – căs. Constantin Morariu, ambii copii locuind în Suceava), și Lucia (16.11.1909 – ?), căsătorită cu medicul militar Arcadie Bocancea, cu care a avut doi copii (Maria Corina [n. 10.07.1942, Sibiu], căsătorită cu Titus Popescu, apoi Klaus Schultz [RFG] și Mihai [n. 21.12.1943]).
Vasile (16.10.1879, Piatra Neamț – 21.04.1971, București) a studiat la Liceul „A.T. Laurian” din Botoșani, la Școala militară de artilerie; a participat la Primul Război Mondial, fiind avansat la gradul de locotenent-colonel; distins cu „Coroana României cu spade” în grad de ofițer; colonel în 1919, general-locotenent în 1946. Căsătorit cu Victoria Elena Lucia Nestorian (6.04.1905, Craiova – 20.04.1985, București), a avut o fiică: Eugenia Alice (n. 4.11.1941, București);
Margareta (1888 – 12.11.1888, Botoșani);
Alexandru (23.08.1883, Pașcani – 2.08.1964, București) a făcut studii secundare la Botoșani, apoi la Facultatea de Drept la Iași. A fost avocat la Brăila, apoi la Constanța (1918-1948). A participat a luptele de la Mărășești (1917), fiind decorat cu „Steaua României” și „Coroana României cu spade” în grad de cavaler. Căsătorit cu Sofia Felicia Petreșeu ( 21.09.1894 – 29.10.1964), a avut doi copii: Vasile Iorgu Grigore (27.01.1915, Brăila – 25.10.1982, București), cu studii secundare la Constanța, studii de drept la București; căsătorit cu Gabriela Husar, apoi cu Iolanda Paraschiva Sava (1954); Alexandru Mircea (8.12.1918, Brăila – ?), ca și fratele său, cu studii secundare la Constanța, studii de drept la București; a fost avocat la Constanța, ulterior Consilier juridic principal, şef al Oficiului juridic al Trustului de Construcții și Montaj Minier al Ministerului Minelor, Petrolului şi Geologiei.
(Pentru detalii: Gheorghe Sibechi, Mihai Eminescu, Note genealogice, în: Anuar de lingvistică şi istorie literară,Tom XXXII · 1988 -1991 B. Istorie literară, p. 79-95).
Ala Sainenco, Memorialul Ipotești
