O reprezentație nereușită a unei piese de teatru, un eșec al echipei favorite, prestația slabă în fața examinatorului, discursul tragic-comic recent din parlament al unui fost luptător de K1, prestațiile sfârșite cu un eșec, în general, sunt etichetate cu expresia „a făcut sau a fost un fiasco”. Expresia este de origine italiană, acolo unde „il fiasco” desemna un vas de sticlă rotund și corpolent, fără picioare, un fel de ploscă, vasul fiind învelit cu o iarbă culeasă de prin mlaștini, uscată la soare și impregnată cu sulf, aceasta formând și baza vasului. Giovanni Boccaccio, în al său “Decameron” (1349-1352) face referire la „fiasco”, indicându-l ca fiind recipientul potrivit pentru a păstra vinul roșu bun, arătând că existau asemenea vase, de diferite dimensiuni, pe vremea sa. Ce legătură să fie între acest recipient bombat și expresia analizată astăzi? Povestea e pe cât de simplă, pe atât de frumoasă și îl are în prim plan pe actorul italian Domenico Giuseppe Biancolelli (1636-1688), cunoscut pe scenă ca Dominique și unanim apreciat ca fiind cel mai faimos Arlechin al genului commedia dell’arte. Născut la Bologna, din părinți artiști (mama sa a fost una dintre Colombinele celebre ale epocii) va lua drumul Parisului, intrând în trupa Scaramouche și devenind una dintre vedetele acesteia. Ajunge foarte apreciat pentru așa-numitele „lazzi”, improvizații din commedia dell’arte, glume burlești, gesturi, jocuri de cuvinte, grimase, pe scurt cam ceea ce este astăzi stand-up comedy. În fiecare seară, actorul se prezenta cu un obiect în mână, iar lazzis-urile (în italiană „lazzo” înseamnă legătură) improvizate de el se bucurau de mare succes la public. Într-unul din numerele sale, la Florența, Dominique vine în fața spectatorilor ținând în mână o sticlă bombată, căptușită cu paie, un „fiasco”, dar în ciuda eforturilor sale nu reușește să-i convingă pe cei din public să râdă. Mai mult, actorul începe să fie fluierat și să se arunce în el cu tot felul de obiecte. Văzând că tot ce încerca era inutil și că spectacolul din acea seară era compromis, Dominique ridică sticla în dreptul ochilor și începe un monolog cu aceasta, apostrofând-o pentru că a fost cauza eșecului său. La final, actorul a aruncat sticla peste umăr, spre culise, ceea ce a stârnit niște râsete răzlețe în sală, dar una peste alta prestația lui din acea seară a fost nereușită, adică „a fost un fiasco”. De atunci, ori de câte ori un actor, o trupă ratează intrarea sau jocul pe scenă, ratează spectacolul, cu alte cuvinte, spunem că a făcut un fiasco. Apărută în domeniul teatral, expresia se va răspândi și în alte medii, ajungând să aibă același îțeles pentru situațiile similare. Germanii, de la care avem și expresia similară „a da chix”, de la „kiks” = lovituri nereușite la jocul de billiard, au preluat și ei locuțiunea, numind-o „fiasco machen”. Mari artiști italieni ai Renașterii, precum Sandro Botticelli sau Domenico Ghirlandaio au reprezentat, în operele lor, recipientele de sticlă numite „fiasco”, foarte asemănătoare cu damigenele în care se păstrează, la țară, vinul scos din butoaie, însă având dimensiuni mai mici. Să menționăm, la final, că acest Biancolelli a făcut celebră deviza latină a comediei clasice, „Castigat ridendo mores”, adică „Prin râs îndreptăm/corectăm moravurile”, plasând-o pe cortina teatrului său.
Prof. Dr. Daniel BOTEZATU
Pedrolino, personaj din commedia dell’arte, interpretând un „lazzo”.
Un „fiasco” dintr-o pictură a italianului Tomaso da Modena, de la jumătatea secolului al XIV-lea. Este un vas de sticlă de dimensiuni mici, acoperit de jur-împrejur cu niște corzi vegetale ce lasă doar gâtul liber.
Nastagio degli Onesti, episodul III, pictură tempera pe lemn, al treilea din seria de patru panouri cu acest nume ale lui Sandro Botticelli, comandate în 1483 de Lorenzo Magnificul, conducătorul Florenței. În prim-plan, stânga jos, rezemate de un trunchi de copac, două recipiente „fiasco”. Panoul este expus la Muzeul Prado din Madrid.
Nașterea lui Ioan Botezătorul, frescă a lui Domenico Ghirlandaio, pictată între 1486-1490. Din stânga, o femeie pătrunde în cameră, aducând fructe, în tava purtată pe cap și vin în fiasco-ul din mâna stângă. Fresca poate fi văzută în capela familie Tornabuoni, din biserica Santa Maria Novella din Florența.
