Sfinții 40 de mucenici sunt prăznuiți de Biserica Ortodoxă, în fiecare an, pe data de 9 martie. Acești mucenici au trăit în vremea împăratului Licinius (308-324), prigonitor al creştinilor. Aceștia erau soldaţi creştini şi făceau parte din Legiunea a XII-a Fulminata din Armenia, fiind de origine romani, greci și armeni.
Aflând despre credinţa lor, Agricola, guvernatorul Armeniei, i-a silit să se închine idolilor. Deoarece au refuzat, au fost întemniţaţi timp de opt zile şi bătuţi cu pietre. Prin semne divine au fost însă întăriţi în dreapta credinţă. După aceste chinuri, guvernatorul i-a condamnat la moarte prin îngheţare, în lacul Sevastiei. La miezul nopţii, unul dintre cei 40 de mucenici a ieşit din apă din cauza gerului. Alergând spre baia caldă, pusă de cei ce slujeau idolilor, a murit. Cei rămaşi să îndure gerul au început să se roage: „Ajută-ne Dumnezeule, Mântuitorul nostru, uşurează-ne sarcina şi alină iuţimea văzduhului, că spre Tine nădăjduim, ca să nu ne ruşinăm şi să cunoască toţi că ne-am mântuit strigând către Tine„. În urma acestei rugăciuni s-au petrecut mari minuni: apa lacului s-a încălzit, gheaţa s-a topit şi 40 de cununi strălucitoare au pogorât asupra mucenicilor. Unul dintre soldaţii de pază, uimit că în miezul nopţii o lumină din cer încălzeşte apa şi că o cunună din cele 40, pogorâte peste mucenici, nu are peste cine să se aşeze, s-a aruncat în apă, mărturisind că şi el este creştin.
Pentru că au fost scoși vii din lac, comandanții au poruncit să li se zdrobească picioarele cu ciocanele. Toți martirii au trecut la cele veșnice în urma acestui supliciu. Trupurile lor au fost puse într-un car, ca să fie duse spre ardere si apoi să fie aruncate în lac.
Acum se întâmplă un lucru minunat mai ales legat de ziua de 8 Martie – Ziua Mamei – căci Meliton, un tânăr soldat, a supravieţuit torturii. Pentru că mai respira, ostaşii nu l-au pus în car. Mama sa, fiind martoră la tot supliciul fiului ei dar și la toate minunile întâmplate, știind că cei 39 de confrați în suferință aveau pregătită Împrăţia Cerurilor, își ia fiul în brațe şi-l târâie la propriu să-l pună în car să nu piardă și el mântuirea. Meliton moare pe drum, în brațele mamei sale.
Învățăm trei lucruri:
- Mucenicia este atunci când suferi și mori pentru credința ta, pentru Dumnezeul tău. Dar tot mucenicie este și atunci când continui să iubești mai ales când nu mai ai motive să o faci crezând din toată inima în puterea transformatoare a iubirii. Așa ne iubește Dumnezeu. Deci mucenicia înseamnă și dragostea fără așteptări. Câte mame nu își suportă soții ticăloși pentru copii, câți tați nu au câte trei job-uri pentru a putea susține educația copiilor lor, câți părinți nu continuă să-și iubească și să-și susțină copiii nerecunoscători și obraznici.
- Sfințișorii – acei colăcei dulci în formă de opt – au o însemnătate aparte și anume: forma vine de la semnul infinitului simbolizează veșnicia bucuriei în Împărăția lui Dumnezeu. Mierea cu care sunt unși sfințișorii înseamnă dulceața bucuriei de a fi în comuniune pentru totdeauna. Iar nuca măcinată reprezintă efortul nostru, jertfa noastră ca să dobândim acestea.
- Mama acestui tânăr Meliton și-a târât copilul în spate spre moartea lui ca să nu piardă răsplata de la Dumnezeu. Copiii sunt ”comoara și povara noastră cea mai scumpă” pe care nu o cărăm doar în inimă ci și în brațe, în spate. Înțelegem că trebuie să ne învățăm copiii tot ce înseamnă valoare, sens, adevăr și autentic ca să aibă unde să se întoarcă după ce-și risipesc tinerețile altfel rămân suspendați și depresivi.
Preot Olivian Sandu
