Încheiem, astăzi, seria cuvintelor de origine indiană aduse de englezi pe „Bătrânul continent” cu un cuvânt mai puțin folosit și cunoscut în România, pentru că nu prea e cunoscută și folosită practica ce implică acest cuvânt. Cu precădere în filmele americane dedicate adolescenților, așa-numitele „teen movies”, unele dintre cele mai cunoscute fiind cele din seria „American Pie” – „Plăcinta Americană”, dar și în filmele mai vechi ale Hollywood-ului, putem vedea cum la petreceri invitații vin servesc cu un polonic special, dintr-un bol, o băutură colorată, alcoolizată sau nu. Acesta este punch-ul, sau punciul, cum e mai cunoscut în limba română. Așadar punch-ul, referindu-se la băutură (în engleză „to punch” înseamnă a lovi cu pumnul), indică fie un amestec condimentat de băutură tare, sau vin sau bere și sucuri de fructe sau ceai, fie un amestec răcoritor, nealcoolic, de sucuri de fructe, peste care se adaugă adesea apă carbogazoasă. În ambele cazuri, băutura se prepară în cantități mari, la petreceri, și se servește de către fiecare dintr-un bol mare. Punch-ul a fost servit mai întâi în Anglia începutului de secol XVII și proveniența termenului duce la limbile indiene hindi și urdu, unde cuvântul „pāc” înseamnă „cinci”, referință la numărul inițial presupus de ingrediente, care consta probabil dintr-o băutură alcoolică (de regulă rom sau lichior), un ingredient acru (lămâie, kiwi, ananas), zahăr sau alt îndulcitor, condimente sau ceai și apă. Bineînțeles, rețetele pot varia, cum se întâmplă și astăzi. La rândul său, cuvântul hindi/urdu provine din sanscritul „pañca”, care este un derivat al cuvântului „pañcāmrta” însemnând literalmente „cinci nectare ale zeilor” și se referă la un amestec de cinci ingrediente – în special lapte, caș, unt, miere și zahăr sau melasă -, indienii considerând că această combinație are proprietăți medicinale. Un alt cuvânt înrudit este „pañcapātra”, care înseamnă „set de cinci castroane de sticlă folosite pentru libații”. O altă istorie a oiginii cuvântului derivă punch-ul din cuvântul englez „puncheon” – denumirea unui butoi mare. Această etimologie se bazează pe asociere: ideea că oamenii au început să numească amestecul alcoolic fructat depozitat în astfel de butoaie cu numele butoiului în sine. Povestea este credibilă, deoarece Compania engleză a Indiilor de Est a avut numeroase afaceri în mari părți din Asia și India, în special, în decursul secolului al XVII-lea. „Punch-ul” cu celălalt înțeles, care indică lovirea, împingerea sau „a face găuri în” derivă din franceza veche, din cuvintele „ponson – poinçon – ponchon”, cu trei sensuri: butoi, suport de lemn, ștampilă. Aceste cuvinte din franceza veche ar deriva din latinescul „punctiāre” = a înțepa, a străpunge. De aici până la înțelesul de a lovi cu pumnul nu a fost decât un pas. În engleză, dată fiind omonimia celor două cuvinte, există tot felul de expresii, unele dintre ele amuzante și oarecum echivoce. De exemplu „punch-drunk”, care poate însemna, la fel de bine, amețit de la băutură (punch) sau amețit în urma unei lovituri cu pumnul (punch). La începutul secolului XX, termenul „punch-drunk” era folosit pentru a descrie boxerii care prezentau simptome de leziuni cerebrale, cum ar fi pierderea memoriei, confuzie, mers împleticit, vorbire neclară). Cam în același timp, termenul descria și oamenii cu un comportament confuz, amețiți ca o rezultantă a băuturii sau epuizării. Termenul „punchy” este un sinonim al lui „punch-drunk” atât în sensul medical, cât și în cel general, referindu-se la persoanele năucite, derutate, confuze, „aburite”. Englezii mai au o expresie, „(as) pleased as punch”, care s-ar traduce „la fel de mulțumit ca Punch”. În acest caz, Punch este personajul principal al unui spectacol tradițional de păpuși, „Punch and Judy”, în care el luptă comic cu soția sa, Jane. În acest caz, personajul Punch provine din Pulcinella, un personaj celebru din commedia dell’arte, apărut în secolul al XVI-lea în mediul italian, personaj la care ne-am referit într-un articol mai vechi (pentru cei care vor să recitească articolul: https://www.monitorulbt.ro/local/2020/09/29/povestea-vorbei-secretul-lui-polichinelle/). Până în secolul al XVIII-lea, niciun târg în sau în afara Londrei nu era complet fără un spectacol „Punch and Judy”, cu păpușile de mână înlocuind marionetele, scenele fiind destul de violente, deși spectacolul era de comedie. Datorită popularității personajului, expresii precum „(as) pleased as punch” au intrat în lexiconul englez încă din secolul al XVIII-lea. ”Punch” a fost și numele unui periodic englez, apărut între 1841-2002, faimos pentru umorul său satiric, caricaturile și benzile desenate.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
55 dintre cele mai celebre filme pentru adolescenți. Nu poți fi adolescent fără să le vezi!
https://www.seventeen.com/celebrity/movies-tv/a47126/best-teen-movies/
