În „Însemnări zilnice”, Maiorescu nota, pentru duminică, 29 martie 1881: „Eu la Iași, ținut pentru Societatea de binefacere a doamnelor conferență despreTrecutul și viitorul. Sală plină. Peste 1000 de lei câștig net. Cu o seară înainte «Junimea» la Pogor și lectura Satirei lui Eminescu cu Mircea și actualul «liberal». Panu contra”. Iar la subsol, adăuga, mai târziu, „cu creionul: «3te» (Satira a treia)” (T. Maiorescu, Însemnări zilnice, II (1881-1886), București, p. 11).
„Cetirea acestei poeme produse un adevărat entuziasm în Junimea„
Iată perspectiva naratorului de la Junimea, Iacob Negruzzi, „prezent, activ, implicat, dar mai ales fidel” (Ioana Pârvulescu): „Într-o zi, viind Maiorescu din Bucureşti ne aduse în Junimea frumoasa poesie a lui Eminescu intitulată Scrisoarea III, pe care poetul tocmai o compusese. Cetirea acestei poeme produse un adevărat entuziasm în Junimea, când deodată Panu, din colţul unde şedea, îşi ridică glasul şi ne declară că versurile lui Eminescu cuprind aluzii politice, că sunt îndreptate contra partidului liberal, adăogând, spre uimirea noastră, că, dacă poesia se publică în Convorbiri literare, el părăseşte Societatea. Această notă discordantă era ceva cu totul neobişnuit în cercul nostru; s-a făcut atunci o mare şi lungă tăcere, apoi, ca şi când Panu n-ar fi zis nimic, s-a cerut ca poesia să se cetească din nou; versurile poetului s-au ascultat cu aceeaşi plăcere, şi eu am declarat că le voi publica în Convorbiri, fiind indiferent la o poesie aşa de frumoasă dacă cuprinde aluzii politice sau nu. În urma acestora Panu a spus către mai mulţi la sfârşitul şedinţei că se leapădă de Junimea, și în adevăr de atunci nu s-a mai arătat în mijlocul nostru” (I. Negruzzi, Amintiri din Junimea, București, 2011, p. 196).
Un exemplar al Convorbirilor literare din 1 mai 1881 se păstrează în Fondul Documentar Ipotești
G. Panu, la rândul său, în „Amintiri…”, nu invocă această situație concretă, deși explică plecarea sa de la Junimea și prin cauze politice: „Vre-o doi-trei ani am fost mai mult adversarul mișcărei dela Convorbiri literare decât partizanul, și am spus de ce: din cauze mai mult politice, nu simpatizam cu politica junimista. Am trăit acești ani în atmosfera liberala – fracționistă, – în acea școală a lui Barnuț, a lui Cipariu, sau mai bine în Școala naționalistă care era absolut dominantă, și cu toate acestea n’am fost serios atras de asemenea școală nici nu mi-am pierdut libertatea mea de judecată” (G. Panu, Amintiri de la „Junimea” din Iași, volumul I, București, p. 374).
Scrisoarea a III-a apărea în numărul 2 din 1 Maiu 1881 al Convorbirilor literare, paginile 56-60. Un exemplar al acestui număr se păstrează în Fondul Documentar Ipotești.
Ala Sainenco, Memorialul Ipotești
