Necontenind mai vechile probleme de hotar cu moşia învecinată a Ruşilor şi plângându-se probabil de aceasta domnului, la 20 aprilie 1626 acesta, adică Miron Barnovschi voievod, îl împuternicea pe Toader păhărnicelul din Stânceşti „să stăpânească şi să-şi apere dreapta lui ocină şi dedină (stăpânire ereditară, n. ns.), un loc din Stânceşti, dinspre târgul Botăşenilor, care loc a fost cotropit de demult de către satul Ruşii şi de Popouţi”. Pricina de hotar va urma şi în timpul lui Moise Movilă voievod, cum o arată actul din 23 octombrie 1630, de judecată între Toader şi satele Ruşi şi Popăuţi
La 24 martie 1635, Vasile Lupu voievod îi întărea lui Toader aprod, „acestei adevărate slugi a noastre”, câteva părţi de ocină din Stânceşti, ce-i fuseseră lui cumpărătură, după cum urmează:
- a patra parte din jumătate de sat, cu părţi de iazuri şi de mori şi din tot venitul, pe care el o cumpărase de la Păntelei Haruţul şi de la fratele său, Ionaşco, fiii lui Petru, nepoţii lui Buzdugan, pentru 100 de taleri de argint, „iar lor le-a fost cumpărătură de la unii oameni de ai lor ce se numesc Ruşi”;
- a patra parte din jumătate de sat, cu loc de iaz şi cu parte din mori şi cu grădini, cumpărată de la acelaşi Păntelei Haruţul, fiul lui Petru, nepotul lui Buzdugan, pentru 80 de taleri de argint;
- o bucată din hotarul Stânceştilor, care fusese cotropită „de satul Ruşii şi de Popouţi, până în hotarul lor din ocolul Botăşenilor”, pentru care se judecase de mai multe ori cu ei, dându-i rămaşi de fiecare dată (era dat rămas cel care pierdea judecata, ns.). „Şi un zăgaz pe care-l aşezase satul Popouţi încă i l-au lăsat lui; şi şi-au luat Popouţii peştele şi le-a plătit lor lucrul şi zăgazul şi au rămas ei din toată legea noastră”.
Ceea ce agonisise la Stânceşti acest Toader aprod vor vinde, însă, urmaşii săi. Astfel, la 29 martie 1649, Bogdan căpitanul şi femeia sa Erina, fata Avrămiei, hiiastra (nevasta, n.ns.) lui Toader Buniţa, vând lui Pavăl, vornicul de gloată a patra parte din Stânceşti, pentru 100 de lei bătuţi. Conform documentelor de după această dată, Pavăl – vornicul de gloată – este Pavel Albotă, vornic de poartă între 1641 dec. 25 – 1650 mart. 18. Cam tot atunci îşi vând ocina din Stânceşti aceluiaşi Pavel nepoţii Grigăi celui bătrân.
La 20 martie 1661, Gavrilaş Brăescu ia de la Ion, feciorul lui Andronic, partea acestuia din Stânceşti, în contul unei datorii de 40 de galbeni şi a unui cal, pe care Gavril îl dăduse, pentru Ion, unui armean din Botoşani. Tot atunci, Ion, ginerele lui Toader Buniţa din Stânceşti, îi dă părţile sale de ocină de acolo lui Dumitraşco vistier, „iar dumnealui m-au scos den dajde (dare) curtenească şi ţărănească”. Acelaşi Dumitraşco vistier cumpără de la Strătulat, feciorul lui Toader Ţilincăi, nepotul lui Toader Buniţa şi de la sora acestuia, Aniţa, a patra parte din satul Stânceştilor, vândută de cei mai sus scrişi, ca urmare a foametei din acel an, pentru 60 de lei. „Şi am luat doi cai şi 10 lei banii” arată, în final, Strătulat. Tot Dumitraşcu vistier va lua, la 25 mai 1661, de la Ion, ginerele lui Toader Buniţa, patru vecini (țărani aserviți, rămași fără pământuri proprii, n. ns.) din Stânceşti, dintre care unul Severin, iar altul Vărdzar.
Mic dicționar de termeni:
Aprod – inițial tânăr fiu de boier, ucenicind pentru dobândirea unei dregătorii. Pentru perioada în discuție mai sus, aprodul îi aducea, chiar și cu forța, pe împricinați la Divan sau executa silit datoriile personale și dările neplătite
Ocină/dedină – stăpânire strămoșească, moștenire, proprietate ereditară. Din slavonul „otĩcina”, care derivă din „oteț” = tată, respectiv din slavonul „dedina”, care derivă din „diadia”= unchi, moș
Vornic de gloată/de poartă – dregător a cărui sarcină inițială era aceea de a selecta pricinile de judecată în fața porții domnești, judecându-le pe cele mai mici, ale oamenilor de rând (gloatei). Judecau, așadar, pricini mai mici, la nivel local, pentru a nu împovăra domnia cu ele.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
