După câteva zile de haos, autoritățile locale s-au mai organizat la plata taxelor și impozitelor. Tot coadă este, dar merge un pic mai ușor, mai ales pentru cei care au neapărat treabă acolo și nu vor doar să plătească taxele locale în primele zile ale anului. Deși reducerea acordată la plata taxelor și impozitelor este valabilă până pe 31 martie.
Numărul celor care au apelat la plata fizică a obligațiilor fiscale a crescut în ultimele zile, când secțiunea de plăți pentru Botoșani de la Ghiseul.ro nu a mai funcționat, iar cei care plăteau de obicei online au fost nevoiți să meargă la sediul de la Taxe și Impozite locale pentru a-și rezolva problemele. Secțiunea site-ului a reînceput să funcționeze marți seara.
Cozi pe stânga şi pe dreapta
Dacă totuși optați pentru a merge fizic la taxe și impozite, vă trebuie niște informații preliminare. Cum vă uitați spre ușă, veți vedea o înghesuială de oameni. De fapt, sunt două cozi, una în stânga ușii, cealaltă în dreapta. La cea din stânga se stă la coadă pentru taxele și impozitele anuale, la cea din dreapta pentru restul de acte și plăți, amenzi, înmatriculări, certificate fiscale etc.
Dacă aveți treabă la inspectori, este util să citiți listele afișate pe geam lângă scări, pentru a ști la ce ghișeu sunteți arondat, după domiciliu. Asta deoarece nu pot intra în sediu decât un număr limitat de persoane, din cauza restricțiilor impuse de pandemie. Și apare deseori situația în care la un inspector nu este nici un client, iar polițiștii locali care asigură ordinea vor striga că vor o persoană pentru un anume ghișeu. Dacă e ghișeul la care vreți să ajungeți, intrați mai repede și economisiți timp prețios.
Se lucrează doar cu cash
Un alt aspect extrem de important este că trebuie să aveți bani gheață, e singura modalitate de plată. Este foarte neplăcut să stați ore întregi la coadă și să aflați apoi că nu puteți plăti cu un card bancar. Pentru că edilii care ne tot promit că vor moderniza Botoșaniul nu sunt în stare să cumpere niște POS-uri care să permită plăți electronice.
Problema este de ani de zile, scuze sunt o mulțime, dar absolut inutile. Oricine deschide un magazin e obligat prin lege să aibă POS, iar la instituția primăriei nu există, asta e realitatea.
Odată ce ați intrat în sediu, singurul lucru bun este că, în ciuda tensiunii și a nervozității generale, inspectorii și restul personalului reușesc să rămână politicoși și amabili, îndrumând oamenii prin hățișul birocratic.
Duplicate pentru acte care sunt deja la impozite
De lucrat se lucrează la fel, adică tot în stilul anului 1970, plus câteva calculatoare. Pentru orice aveți nevoie să obțineți sau să plătiți vi se cer acte. La toate actele necesare faceți multe copii. Mai toate actele există deja la taxe și impozite, dar asta nu contează. Veți avea nevoie de copii de buletin, după actele mașinii înregistrate deja, copii după actele casei, pe care le-ați depus deja cu ani în urmă.
Cererea scrisă rămâne sfântă
Se ajunge la momente ilare, când un angajat vă citește de pe monitorul calculatorului date care trebuie completate în actele pe care i le veți înmâna ulterior chiar lui. Datele există stocate deja, evident, dar trebuie să le completați din nou, de fiecare dată.
Și să faceți o cerere trebuie. Pentru orice acțiune e necesară o cerere, faptul că o persoană vine să înmatriculeze o mașină nu e de ajuns, face o cerere, dacă de fapt vrea altceva și el nu știe? Probabil de aia, că alt motiv valid nu există, indiferent ce ar spune orice birocrat.
Actele le depuneți la un ghișeu, plătiți la altul și le ridicați de la altul, gata ștampilate, unde sunt trecute într-un opis, un caiet dictando, cum spuneam, la fel ca în 1970.
La toate trebuie să așteptați, odată ce ați intrat în sediu nu se rezolvă imediat, e și acolo de așteptat, de completat acte și transpirat.
În concluzie, orice treabă aveți zilele astea la taxe și impozite locale care nu poate fi efectuată online, e bine să o amânați. Veți pierde multe ore pentru o bucățică de hârtie înnobilată cu prețioasa ștampilă.
43 de minute în Germania, trei luni jumate în România
Anul trecut, prin vară, am cronometrat înmatricularea unei mașini în Germania. În primul rând, acolo nu se stă la coadă, se fac programări online, tot din cauză de pandemie. Cine nu știe să facă o programare online, roagă pe cineva care știe și gata. Apoi, toate instituțiile sunt în aceeași clădire, iar pentru înmatriculare ai treabă doar la două ghișee, cu bonuri, numere de ordine date de un automat, tot ce trebuie.
Astea fiind spuse, operațiunea a durat exact 43 de minute de la intrarea în clădire. Înmatriculare însemnând certificat de înmatriculare în mână, carte de identitate a mașinii în mână și numere noi montate pe mașină. Împreună cu scuzele funcționarului de la ghișeu, că a greșit adresa de pe certificatul de înmatriculare și a trebuit să îl refacă, altfel dura cam 35 de minute.
Odată adusă în România, înmatricularea aceleiași mașini a durat trei luni și jumătate. Cu zeci de plimbări pe la toate instituțiile, fiecare în câte un capăt al orașului și taxe plătite în diverse locuri, deci alte drumuri.
Birocraţie mai tare decât legea
Aproape niciun politician român nu este preocupat în mod real de uriașa mașinărie birocratică din România, decât la nivel declarativ. Singura încercare a fost în timpul guvernului Cioloș, s-a înființat așa numita „Comisie de tăiat hârtii”, condusă de Cristian Ghinea, actualul ministru al fondurilor europene, care, la sugestia cetățenilor, a încercat să micșoreze birocrația.
În urma analizei comisiei a rezultat o ordonanță de urgență a guvernului Cioloș care stipula în principal exact ce ne mănâncă timpul zilele astea. Nici o instituție nu cere acte pe care le are deja, acte se pot elibera/depune online și multe altele asemenea. E vorba de ordonanța 41/2016. Chiar dacă nu a fost abrogată, ordonanța nu este respectată aproape deloc, iar site-ul unde mii de cetățeni au trimis propuneri pentru eliminarea birocrației nu mai e funcțional.
Doar pandemia a forțat cumva instituțiile statului să accepte acte online, însă procesul este extrem de greoi din cauza numărului de acte, cererilor complicate, scrise ca pentru birocrați, și procedeelor ce necesită prezența în persoană în fața funcționarului.
Nu e nimic nou în faptul că aparatul birocratic rezistă la schimbare. De exemplu, obligativitatea ștampilei pe un act a fost eliminată de pe vremea când Victor Ponta era prim-ministru, în 2014. Câte acte oficiale v-au fost acceptate, în ultima vreme, de instituțiile statului, dacă nu erau ștampilate?
– Cătălin MORARU
