Una dintre cele mai mari fraude din istoria post decembristă de la Botoșani nu a fost clarificată nici până acum. Deși au trecut aproape 20 de ani de la escrocherie, nu există nicio dovadă că prejudiciul creat atunci a fost achitat.
Țeapa uriașă a ieșit la iveală în noiembrie 2001, când s-a descoperit că doi angajați de la reprezentanța „Flanco” din municipiul Botoșani au escrocat zeci de clienți, care au cumpărat produse în rate prin intermediul magazinului. Șerban Sergiu Cojocariu și Ioan Vișan ar fi acționat în perioada octombrie 2000-octombrie 2001, când au majorat artificial prețul la diversele produse electrocasnice cumpărate de botoșăneni de la reprezentanța „Flanco”. Ancheta a scos la iveală că, pe lângă produsul achiziționat, cumpărătorii figurau și cu altele, care erau trecute în contul lor fără știrea acestora. Aceste produse suplimentare au intrat, în schimb, în posesia celor doi foști angajați ai societății, care țineau o evidență dublă.
Dați în vileag, cei doi au fost trimiși în judecată și condamnați definitiv în 2004 pentru înșelăciune și fals în înscrisuri la o pedeapsă rezultantă de 6 ani și 8 luni închisoare. Totodată, instanța i-a obligat să plătească o serie de despăgubiri civile, atât față de Flanco, cât și față de clienții escrocați.
Reabilitare cerută în instanţă
Anul trecut, însă, Șerban Sergiu Cojocariu, unul dintre cei care a pus la cale întreaga înșelăciune, mutat între timp la București, a cerut în instanță reabilitarea judecătorească, invocând faptul că de la data de la care a fost liberat și până în prezent nu a mai suferit o nouă condamnare și a achitat în întregime cheltuielile de judecată.
Când au analizat solicitarea, judecătorii au realizat că la dosar nu există niciun document care să ateste plata daunelor către clienții păcăliți și au respins cererea ca nefondată. „Având în vedere faptul că petentul a fost condamnat la o pedeapsă în cuantum de 6 ani și 8 luni, este incidentă instituția reabilitării judecătorești, fiind necesar a fi îndeplinite, cumulativ, toate condițiile impuse de art. 168 Cod penal. Raportat la acest aspect, instanța reține că petentul nu îndeplinește condițiile impuse pentru reabilitarea sa. Astfel, petentul nu a făcut dovada îndeplinirii niciuneia dintre obligațiile civile stabilite în sarcina sa.
În ceea ce privește susținerile reprezentantului convențional al petentului, referitoare la eventuala prescripție a obligațiilor civile, instanța nu poate reține aceste argumente, având în vedere textul art. 168 lit. b) C. pen., potrivit căruia Cererea de reabilitare judecătorească se admite dacă cel condamnat întrunește următoarele condiții: [… ] b) a achitat integral cheltuielile de judecată și și-a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când acesta dovedește că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească sau când partea civilă a renunțat la despăgubiri. Or, în speță, petentul nu a probat existența niciuneia dintre situațiile de excepție menționate, nedovedind nici imposibilitatea de achitare a obligațiilor și nici faptul că părțile civile ar fi renunțat la despăgubiri”, se arată în motivarea hotărârii.
Sentința a fost contestată la Tribunal, dar instanța a menținut decizia Judecătoriei, hotărârea definitivă fiind pronunțată marți, 5 ianuarie a.c..