Considerând lunea ca fiind prima zi a săptămânii, așa cum este la noi, românii, marți ar fi prima zi care poartă numele unui zeu. Latinii îi spuneau „Martis dies”, adică „ziua lui Marte”, zeul războiului la romani, în timp ce grecii foloseau termenul „hemera Areos” – „ziua lui Ares”, echivalentul grec al zeului Marte. Spaniolii îi spun acestei zile „martes”, iar francezii „mardi”, ambele numite după zeul roman Marte. La englezi ziua de marți este „tuesday”, după numele uneia dintre cele mai vechi divinități germanice, Tiu sau Tiwaz, zeu al cerului și al războiului, asociat cu zeul nordic Tyr, din mitologia vikingilor. Puțin altfel numesc germanii această zi, anume „Dienstag”, plecând de la același zeu al războiului. Grecii îi spun zilei de marți „trité”, adică ziua a treia, ținând cont că la ei duminica este prima zi a săptămânii, pe când rușii o numesc „vtornik”, adică ziua a doua. Ziua de miercuri, „Mercurii dies”, era asociată de romani cu zeul Mercur, zeu al comerțului și mesager al zeilor. După modelul lor, grecii i-au spus acestei zile „hemera Hermes” – „ziua lui Hermes”, Hermes fiind echivalentul grec al lui Mercur. Plecând de la Mercur, spaniolii și francezii au numit această zi „miercoles”, respectiv „mercredi”. La englezi, numele zilei de miercuri, „wednesday”, înseamnă „ziua lui Woden”, zeu asociat cu zeul nordic Odin, zeu al vânătorii sălbatice, devenit ulterior mai marele zeilor în mitologia anglo-saxonă și scandinavă. De altfel, „Woden”, în traducere directă, înseamnă „conducere nebună, violentă”, o imagine puțin măgulitoare pentru cel mai important dintre zei. Germanii îi spun zilei de miercuri „mittwoch”, adică „mijlocul săptămânii”, grecii o numesc „tetárte”, adică „a patra” (zi), în timp ce rușii îi spun „sreda”, adică tot „mijloc”, probabil o reminiscență a vremurilor îndepărtate precreștine, când vechii slavi aveau săptămâna de cinci zile, ulterior împrumutând ziua de sâmbătă de la evrei, prin mijlocirea grecilor, ziua de duminică apărând odată cu adoptarea creștinismului. Ziua de joi este asociată, în limbile neolatine, inclusiv româna, cu ziua lui Jupiter/Jovis, mai marele zeilor la romani. Latinii îi spuneau „Jovis dies”, în timp ce grecii foloseau termenul de „hemera Dios”, după numele lui Zeus, omologul grec al lui Jupiter. Englezii numesc această zi „thursday”, asociind-o cu Thor, zeul nordic al tunetelor și fulgerelor, iar germanii îi spun „Donnerstag”, după Donar, numele german al lui Thor. Toți acești zei sunt cunoscuți pentru asocierea lor cu furtunile, dar în timp ce engleza și germana l-au luat pe Thor/Donar ca zeu pentru joi, spaniola și franceza l-au adoptat pe Jupiter, numind ziua de joi „jueves”, respectiv „jeudi”, ambele cu rădăcini în Jupiter. La grecii de astăzi ziua de joi e desemnată prin cuvântul „pémpte”, adică a cincea (zi) de după sâmbătă, prima fiind duminica, în timp ce rușii îi spun „cetverg”, adică ziua a patra, prima zi a săptămânii la ei fiind lunea.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
Statuie înfățișându-l pe Marte, zeul războiului la romani, cel care a dat numele zilei de marți la romani, italieni, francezi, spanioli și români, dar și numele celei de-a treia planete de la Soare, Marte.
Zeul Tyr/Tiu, al cerului și al războiului în mitologia nordică, de la care pleacă numele zilei de marți în limbile engleză și germană
Odin/Woden, tatăl zeilor în mitologia germanică și scandinavă. Așezat pe tron, are ca însemne distinctive lupii, corbii, armele și singurul ochi. A dat numele zilei de miercuri la englezi
Mercur, zeul roman al comerțului, mesagerul zeilor, de la care provine numele zilei de miercuri într-o serie de limbi, inclusiv româna
Jupiter/Jovis, zeul zeilor la romani, de la care provine numele zilei de joi în câteva limbi neolatine, inclusiv româna. Romanii au numit după el și cea mai mare planetă din sistemul solar, Jupiter, a cincea planetă de la Soare
Thor/Donar, zeul nordic și germanic al tunetelor și fulgerelor, înfățișat luptând contra giganților cu arma sa de temut, ciocanul. A dat numele zilei de joi la englezi și germani
