În ceas de mare sărbătoare, ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a trimis o scrisoare pastorală.
„Naşterea lui Hristos reprezintă un moment istoric concret, petrecut în urmă cu 2020 de ani. În acelaşi timp, el rămâne mereu actual, mereu viu şi prezent. Aceasta deoarece <Iisus Hristos, ieri, şi azi, şi în veci, este acelaşi>, ceea ce înseamnă că tot ceea ce a săvârşit odinioară Hristos este pururea lucrător în viaţa noastră, indiferent de timp şi loc.
Fiul lui Dumnezeu Se naşte ca om în ieslea Betleemului pentru a ajunge la cea mai mare apropiere faţă de noi. Făcându-Se om, asemenea nouă, Hristos-Domnul ni-L descoperă pe Dumnezeu aşa cum este El, adică iubire nemăsurată, <pentru că Dumnezeu este iubire>. Iubirea lui Dumnezeu s-a arătat pe deplin prin Întruparea Fiului Său: <Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică>. Hristos-Domnul Însuşi aşa de mult iubeşte lumea încât Se răstigneşte, moare şi înviază pentru că <mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi>”, se arată, printre altele, în scrisoarea pastorală.
ÎPS Teofan ne aminteşte că, prin Întruparea şi Naşterea lui Hristos, Dumnezeu vine la noi. „Mântuitorul Hristos vine la noi pentru a ridica <păcatul lumii>, adică toată povara şi suferinţa cauzate de îndepărtarea de Izvorul vieţii, Care este Dumnezeu. El vine într-o lume dezorientată, neputincioasă, cuprinsă de patimi, de deznădejde şi de frică, o lume aflată în <latura şi în umbra morţii>, şi ne adresează cuvânt de nădejde şi de mângâiere: <Îndrăzniţi! Eu am biruit lumea>; <Eu sunt; nu vă temeţi!>; <Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi>; <Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar de va muri, va trăi>.
Dar cuvântul lui Hristos nu este un simplu îndemn omenesc, psihologic, menit doar să liniştească sau să ne facă să uităm pentru o clipă de necazurile şi durerile noastre. El este izvor de viaţă şi de putere. Hristos devine sens în viaţă, călăuză în întortocheatul drum al existenţei umane, lumină şi adevăr. Pe măsură ce urmăm lui Hristos, viaţa Lui devine viaţa noastră, iar viaţa noastră devine viaţa Lui. În contextul acestui uimitor schimb de vieţi între Dumnezeu şi om se formează omul cel adevărat, <omul tainic al inimii>, <omul duhovnicesc>, crescut <nu în cuvinte învăţate din înţelepciunea omenească, ci în cuvinte învăţate de la Duhul Sfânt>.
Un asemenea om, spre a cărui statură suntem chemaţi să tindem cu toţii, înţelege cu adevărat ceea ce se întâmplă cu lumea, cu Ţara şi Biserica. Epidemia actuală, consecinţele acesteia pentru viaţa noastră şi a lumii, provocările pe care le naşte, toate primesc pentru el o înţelegere, o direcţie, o lumină”, a transmis ÎPS Teofan.
„Vremurile pe care le trăim ne ajută să ne vedem unde ne aflăm în raport cu Dumnezeu şi cu oamenii”
Potrivit ierarhului, din perspectiva veşniciei, vremurile pe care le trăim, cu toată durerea lor, au şi o latură bună: ne ajută să ne vedem pe noi înşine unde ne aflăm de fapt în raport cu Dumnezeu şi cu oamenii.
„Aflaţi în atmosfera sfântă a sărbătorii Naşterii Domnului, să ne lăsăm cuprinşi de taina coborârii lui Dumnezeu la noi. Să-L rugăm să ne dăruiască mai multă credinţă, mai multă nădejde şi mai multă dragoste, pentru ca, la rândul nostru, să răspândim celor din jur bucurie, curaj şi mângâiere sufletească.
Dumnezeu să ne cuprindă pe toţi în mila iubirii, iertării şi binecuvântării Sale pentru a glăsui împreună cu îngerii: <Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!>.
Vă doresc tuturor o sărbătoare a Naşterii Domnului cu multă pace şi cât mai multă bucurie în suflet! Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, izvor de mângâiere în vremuri grele, să ne fie ocrotitoare în Noul An, rugându-L pe Hristos-Domnul să ne dăruiască sănătate, vindecare de boală, curaj în greutăţile vieţii, împliniri frumoase în viaţa proprie, a familiei, a Bisericii şi a Neamului”, a mai transmis ÎPS Teofan.
