Ce s-a întâmplat cu celelalte părţi din Băiceni, altele decât acea a treia parte care, cumpărată de Pătraşcu Udrea de la Crăciun şi Gavril Nemiş a ajuns, în final, la Smaranda Callimachi ? O spun, mai mult sau mai puţin explicit, câteva documente. Astfel, la 28 septembrie 1646, Simion, Varvara şi Ilinca, toţi copiii Solomiei, fata Condrii lui Rugină, vând dreapta lor ocină şi moşie din Băiceni, partea lor, a şasea parte din sat, cu heleşteu, cu loc de fânaţ şi cu tot venitul ce se va alege, comisului Grigorie, pentru 80 de lei bătuţi. Înainte de aceasta, la 22 aprilie 1633, Alexandru Iliaş voievod îi întărea lui Dumitru Botoşanul o parte de ocină din satul Băiceni, de la ţinutul Hârlăului, „câtă să va alege din vatra satului şi din câmp şi din pădure”, cumpărătură a lui Dumitru „de la Rugină diiacul din Şilişău, pentru 64 zloţi bătuţi” (Rugină diacul din Şilişău – Hilişeu, n.ns. – era Condrea Rugină). Aşadar, unul din „bătrânii” după care umbla satul Băicenilor era cel al familiei Rugină.
La 3 martie 1648, Măricuţa, „şoltuzoaie de Botoşani şi Pavăl de Botoşani şi Ionaşco, ficiorul lui Dumitru şoltuzului de Botoşeni” vând părţile lor de ocină din satul Băiceni, ce i-au fost cumpărătură lui Dumitru (Botoşanul), aceluiaşi Grigorie comisul, care cumpărase la 1646 şi de la urmaşii Condrei Rugină. Cum preţul tranzacţiei a fost de 200 de lei bătuţi, ne putem închipui că aceste părţi de ocină reprezentau de câteva ori mai mult decât acea a şasea parte de sat cumpărată la 1646 tot de Grigore comisul, pentru numai 70 de lei bătuţi.
Credem că acest Grigore comisul, care a cumpărat părţi însemnate din moşia Băicenilor, este chiar Grigore Miclescu, care fusese la un moment dat vornic de Botoşani (La 10 mai 1641 e menţionat Gligorie postelnicul, vornic de Botoşani). După moartea sa, cât timp fiii Gavril (ajuns mare vornic) şi Vasile Miclescu vor fi fiind nevârstnici, aceste părţi de ocină din Băiceni îi vor reveni soţiei sale Maria (măritată apoi, din nou, cu Ştefan Ceaurul Vasile. Într-un zapis din 5 august 1673, invocat de Gavril Miclescu în disputa sa cu nepoţii Isăcescului, jupâneasa Maria, mama lui Gavril, răscumpără o bucată de loc din Băiceni, invocând dreptul de protimisis „fiind ei moşinaşi mai vechi”), care i le va lăsa apoi lui Gavril Miclescu, unul din fii.
Printr-o ciudată întorsătură a destinului, la 1829 moşia Băiceni era a lui „Iordache Şăndre, serdar cu caftan născut la satul Şăndriceni, ţinutul Dorohoiului, de 40 de ani, fiul postălnicelului Gheorghi Şăndre”. Conform unei spiţe de neam din 20 martie 1819, întărită de obştescul Divan, el se trăgea din Şandru, mare dregător de la sfârşitul secolului al XV-lea, strămoş al familiei Rugină (potrivit acestei spiţe, familia serdarului începea din anul 1287 – 6795 – !). Un urmaş al acestui Şandru ajunsese proprietar al satului Băiceni în care, cu veacuri în urmă, avuseseră ocini neamurile sale din familia Rugină!
Prof. dr. Daniel BOTEZATU